Se afișează postările cu eticheta minerit. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta minerit. Afișați toate postările

20 ianuarie 2013

Comemorare poet Ion SIUGARIU. Tema: mineritul. „Din lumea noastra fara cer”: versurile poetului si cantecele populare mineresti ale lui Nicolae SABAU. Lansare DVD. In 20 ianuarie 2013, ora 15


Manifestare dedicata memoriei poetului-erou Ion SIUGARIU de catre scriitorii maramureseni.
Rapsodul Nicolae SABAU dedica cantecele sale cu specific minier - ortacilor din imprejurimile Baii Mari.  




Poezii de Ion SIUGARIU:

MANIFEST
Pe străzile oraşelor trecem grăbiţi,
Printre ziduri şi umbre. Palide făclii
La răspântii aprindem. Tot mai obosiţi,
Ne cuprind în amurguri orele pustii.
Fără de seamăn împrejurul nostru cresc
Apăsătoarele, inumanele tristeţi.
Mult aşteptata Auroră, semnul ceresc,
Nu se-arată pe cer. Ci, prieteni poeţi,
Să părăsim întunecatele cetăţi
Şi să purcedem spre larguri. Liberi să fim!
Porţile zăvorâte cu şapte lăcăţi,
Iluminaţi şi drepţi, chiar azi să le zdrobim.
Că visurile noastre, pure arătări,
Cetăţile acestea nu le cuprind nicicând;
Spre nemaivăzutele, cereştile zări,
Necontenit ne poarte vifornicul gând...

OAMENI
Îngerul nepământean al harnicei morţi
A trecut prin oraş, nevăzut, ca un duh.
Pe urma lui, prin întunecatul văzduh,
Părea să se deschidă uriaşe porţi.
Cu săbii şi flăcări, atunci, din pământ –
Sub cerul de moarte’ngheţat,
Ne-am smuls şi-am strigat
Către suveranul de sus guvernământ:
Noi, înalţii-omenirii interpreţi,
V’adresăm azi un energic protest
Pentru abuz de putere. Jugul acest
Nu-l mai răbdăm. Semnat:
Artişti, pictori, poeţi...

MINERI
Nu v’am uitat, minerii mei. Îmi pare
Adeseori că trec cu voi spre mină,
Pe Valea Roşie: o coloană lină,
Înşiruită pe o dungă de cărare.
Cu-aceeaşi lampă de carbid în mână,
Păşim tăcuţi, cu frunţile-aplecate,
Îmbătrâniţi şi scunzi, puţin aduşi de spate,
În laibăre şi cioareci vechi de lână.
Subţire, din înalt de zări, se lasă
Amurgul peste sat. În fiece ogradă,
Să vadă Craiul Nou, ies fetele din casă.
Şi noi intrăm, tăcuţi, pe gânduri, în baladă... 

SATUL MEU ARDELEAN
Când, printre ceţuri, câteodată mă frământ,
De satul meu ardelean mi se face dor,
De minerii mei simpli şi buni. Încă mă dor
Peregrinările lor negre prin pământ.
Îi văd, pe potecile umbroase trecând,
Ca nişte arse făclii, cu lămpile’n mâini,
Peste munţi de piatră, neclintiţi stăpâni,
Spre lumina de sus îi poartă tristul gând.
Înfruntă anotimpurile. Anii grei
Îi încovoaie tot mai mult. Ci se tot duc,
Visând acelaşi soare. Singur mă usuc,
Că nu sunt şi eu printre voi, minerii mei...

MUNŢII MEI PRIETENI
Mă gândesc şi-acum cu drag la munţii mei,
Nebiruiţi de timp şi aspre vijelii;
Munţii româneşti ai Ardealului, Făclii,
Creşteau spre cer. O, veşnic singuri, munţii mei!
Mi se păreau peste adâncuri – veşnicii
De glorie străbună. Încă, printre ei,
Mai rătăceau, din basme, româneştii smei 
Şi feţi-frumoşi, şi zâne – pure veşnicii!
Se ridicau, prin neagra vreme, neclintiţi,
În spaţii tot mai clare. Dreptele lor frunţi
Larg străjuiau nemărginirea, munţi iubiţi!
Nebiruiţi de timp, înalte străji, cărunţi,
Rătăcitorul drum prin lume voi mi-l ştiţi
Şi aşteptaţi să mă întorc, dragi prieteni – munţi...

MINERII MEI
Cu lămpile nedespărţite’n mână,
Cu hainele murdare de otrăvuri şi ţărână,
Îi văd cum merg încet, slăbiţi, cărunţi,
Minerii mei, din satul mic de peste munţi...
În ochii lor atâta plumb şi atâta oboseală,
A’ngrămădit viaţa cenuşie şi banală,
Atâta resemnare oarbă în picioare,
Că mersul lor căznit şi trist mă doare.
Din fundul munţilor îmbătrâniţi şi grei,
Au scos grămezi de aur, bogăţii.
Din neagra sihăstrie a pietrelor pustii,
Dar au rămas tot fraţi cu sărăcia, tot golani,
Tot slugi la alţii, fără hrană, fără bani,
Tot aplecaţi de spate şi de frunţi.
Minerii mei, din satul mic, de peste munţi.
Mă uit la ei, cum merg încet printre arini,
Tăcuţi şi trişti, cu pumnii plini
De noduri şi de bătături, cu ochii goi.
Şi gândul mi se’ntoarce înapoi
La vremile de iobăgie şi de jug,
La vremile de roată şi de rug,
La toate suferinţele şi caznele de-atunci.
Şi-i văd, mereu ca azi, legaţi de-aceleaşi munci,
Tot ei, tot slugi, mereu la alţi stăpâni,
Cu-aceleaşi negre lămpi în mâini...
Şi, cum privesc aşa, tăcut la ei,
Mă simt şi eu aproape de minerii mei,
Cu lampa’n mână, mic, stingher:
Şi tatăl meu e tot miner!...


14 noiembrie 2012

Valea Jiului - „Sub Pamant”. TEATRU: reprezentaţii in judeţul MM în cadrul proiectului Muzeu în Mişcare:


11 noiembrie - Casa de Cultură Cavnic, orele 18.00
12 noiembrie - Teatrul Municipal Baia Mare, orele 19.00
13 noiembrie - Casa de Cultură Baia Sprie, orele 18.00
14 noiembrie - Casa Oraseneasca de Cultură Tăuții-Măgherăuș orele 18.00

Spectacolul Sub Pământ

Teatrul Sub Pământ. Valea Jiului după 1989 este un proiect de observaţie şi analiză a existenţei cotidiene a unor comunităţi afectate decisiv de schimbările politice şi sociale care au avut loc începînd cu anii ’90. 

Proiectul îşi propune să documenteze situaţia economică, viaţa şi munca minerilor în post-socialism.

 
(Secventa din ultimul act: si copiii minerilor viseaza; si au intrebari; si nelinisti - deasupra pamantului, ca si ceilalti - degeaba! 
Morala: cei care nu viseaza - au!)

Teatrul Sub Pământ este un proiect de reconstrucţie performativă a poveştilor-document care fundamentează istoria comunităţilor din Valea Jiului, aflate la limita dintre supravieţuire, migraţie, dispariţie şi posibilă reconstrucţie.
Spectacolul Sub Pământ are la bază o cercetare în Valea Jiului, coordonată de Mihaela Michailov (dramaturg), Vlad Petri (fotograf), David Schwartz (regizor). Cercetarea a avut mai multe direcţii – ateliere, discuţii libere şi interviuri cu mineri, soţii de miner, cu pensionari şi copii, cu paznici de mină, lideri de sindicat, oameni care trăiesc din furtul de cărbune.
Sub Pământ este un spectacol-arhivă de poveşti-mărturii ale unor comunităţi pe cale de dispariţie. Spectacolul îşi propune revalorizarea poveştilor, a problemelor şi culturii unor categorii sociale deseori ignorate în teatrul românesc de după 1989: comunităţile muncitoreşti.
• Spectacolul face parte din proiectul Sub Pământ – Muzeu în mişcare, în cadrul căruia spectacolul este jucat în teatre şi case de cultură din patru zone industriale din Transilvania, afectate decisiv de schimbările post-1989 (Baia Mare, Hunedoara, Roşia Montana, Valea Jiului).
• După fiecare reprezentaţie, are loc o discuţie cu publicul, ca parte integrantă a spectacolului.
• La toate reprezentaţiile spectacolului intrarea este gratuită.
Echipa proiectului:
Alice Monica Marinescu, Katia Pascariu, Alexandru Potocean, Andrei Şerban, Bobo Burlăcianu, Adrian Cristea, Vlad Petri, Ana Colţatu, Ştefania Ferchedău, Cătălin Rulea
Coordonatori: Mihaela Michailov şi David Schwartz.
Parteneri: Asociaţia Alburnus Maior, Dianei 4, Teatrul de Artă Deva, Teatrul Municipal Baia Mare, Clubul Sindicatelor Lupeni.
Contact:
• Mihaela Michailov +40722682349, mihaela_michailov@yahoo.com
• David Schwartz +40724353559, davey_schwartz@yahoo.com
Mai multe informaţii pe: www.teatrusubpamant.wordpress.com

Teatrul Sub Pământ. Muzeu în mişcare este un proiect finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
http://vimeo.com/44376877#

12 martie 2010

Lansarea a două cărți cu valoare documentară...

ASOCIATIA  ”COMUNICAȚI   PRIN   NOI” Baia Mare-Maramureş-România, B-dul Unirii 12/25
e-mail comunicatiprinnoi@yahoo.com

Născut într-un sat de mineri / Né dand un village de mineurs • PROIECT SUSŢINUT DE ORGANIZAŢIA NONGUVERNAMENTALĂ
COMUNICAŢI PRIN NOI ÎN PARTENERIAT CU: ANEXA I

• DOCUMENTAR FOTOGRAFIC EDITAT ÎN EDIŢIE BILINGVĂ-ROMÂN-FRANCEZ

A. Justificarea alegerii temei
Proiectul de faţă are ca principal obiectiv descrierea fostelor comunităţi miniere din punct de vedere al interesului pe care aceasta îl reprezintă pentru demararea unor proiecte de cercetare socio-culturală; identificarea patrimoniului cultural şi natural rezultate din existenţa acestor comunităţi.
În alegerea temei am pornit de la obiectivul principal: identificarea principiilor fundamentale care au stat la baza perpetuării comunităţilor miniere, prin prezentare fotografică a vieţii comunităţilor aşa cum acestea au fost prezente în societate şi istorie - cu tradiţiile, ideile şi acţiunile perioadei cercetate.
Pe baza acestora, am încercat să suprapunem consideraţiile teoretice de specialitate existente, ce vizează baza documentară şi imaginile greu accesibile din comunităţile cercetate, care confirmă, susţin sau lasă loc de interpretare la unele idei prezentate în bibliografia de specialitate.
Indiferent de tipul de comunitate la care ne raportăm, trebuie să ţinem cont de faptul că membrii comunităţii sunt indivizi diferiţi, în ciuda faptului că aceştia împărtăşesc o serie de norme, credinţe, valori sau experinţe comune. A Tonnies (1887) vede în comunitate (Gemeinschaft) o sursă de altruism, de idetificare a indivizilor cu totul, spre deosebire de societate (Gesellschaft), unde indivizii acţionează în virtutea propriilor interese . Aşadar, comunitatea oferă terenul propice implicării indivizilor în bunul mers al al acesteia, prin ceea ce se numeşte participare comunitară.

B. Metodele de implementare a proiectului
• observaţia: identificarea şi stabilirea comunităţilor cercetate; ce obiecte idei şi comportamente au fost implicate, care a fost contextul cultural, social, economic, politic, religios al acţiunilor lor?
• interviul: cum îşi descriu ei cadrul în care îşi justifică acţiunile?
• documentarea: studierea bibliografiei de specialitate existentă.

C. Activităţile planificate
• Identificarea şi stabilirea grupului ţintă vizat: foste comunităţi miniere: Nistru, Săsar, Valea Borcutului, Băiuţ, Baia Borşa, Baia Sprie.
• Culegerea informaţiilor din teren
• Prelucrarea, scanarea şi trecerea în format electronic a fotografiilor
• Studierea bibliografiei de specialitate existentă care vizează zonele ţintă
• Culegerea informaţiilor specifice
• Selectarea şi prezentarea grafică a unor imagini sugestive activităţii miniere

D. Finalizarea proiectului
Proiectul are ca finalitate editarea unui album cu fotografii vechi,
anul 1900 - prezent, care prezintă aspecte ale vieţiicomunităţilor miniere din zonele mai sus menţionate.

E. Membrii participanţi
Director de proiect: Veronica Szinkulics
Coordonator: Filip Dărăban


ANEXA I:

F. Parteneri:
1. Primăria Baia Sprie
2. Primăria Tăuţii Măgherăuş
3. Ing. Gheorghe Zoicaş
4. Primăria Băiuţ
Preşedinte, Veronica Szinkulics


Primăria Oraşului TĂUŢII MĂGHERĂUŞ, reprezentată prin Primar ANTON ARDELEAN,
a participat la derularea şi implementarea proiectului propus de Asociaţia COMUNICAŢI PRIN NOI,
având ca finalitate un album documentar, care cuprinde aspecte fotografice 1900 - prezent,
din zonele miniere Nistru, Băiuţ, Baia Borşa, Baia Sprie, Săsar, Valea Borcutului.
Albumul cuprinde 128 de pagini, cu titlul NĂSCUT ÎNTR-UN SAT DE MINERI,
ediţie bilingvă, român-francez, editată la Tipografia Eurotip Baia Mare, 2009.

Primăria a organizat lansarea volumelor:
1. Născut într-un sat de mineri/Né dand un village de mineurs – Veronica Szinkulics, Filip Dărăban
2. Triunghiul morţii / Baia Sprie – Nistru – Cavnic / 1950 – 1955 – Ştefan Bellu
Invitat să recenzeze - Augustin COZMUȚA - ziarist, critic literar

10 aprilie 2009

S.O.S. ”Natura statica”!

(colaje: imagini zona miniera NISTRU)



CATRE... toti cei care mai au ”mijloace fixe” sau imobile cu specific minier ori pot face ceva pentru conservarea si spirituala nu doar materiala, fizica, a acestor simboluri pe cale de disparitie, degradare naturala, insolvare, implozie etc.
CATRE... toti cei care vor si pot aplica parteneriate pentru proiecte nerambursabile in vederea conservarii memoriei istorice, locale ori de brasla.
CATRE... toti cei care (se) pot sesiza: institutii ale statului, organizatii, fundati, asociatii neguvernamentale


Sigur, proiectele de anvergura sunt costisitoare dar nici dezafectarea prin ”izolare / inchidere de perimetre” nu este gratuita. Si-atunci, daca tot e investitie, de ce sa nu fie una cu alt ”orizont” - spiritual,
si pe bani ”europeni”?!



EXEMPLIFICARE :

Asociez trei factori aparent incompatibili,
in perspectiva promovarii si justificarii unei idei implicite

1 mineritul pe cale de disparitie in general
(zona Nistru importanta in acest context)
2 incetarea emiterii postului de radio Europa Libera –
pentru Romania, in data de 31 iulie 2008,
3 casele de cultura, caminele culturale – vector (v-est)etic,
aflate in ”moarte clinica”

si iau in considerare conotatiile particulate, si-anume

pentru punctul 1:
- zona turistica
- zona “neutralizata” prin inchiderea perimetrelor miniere
- zona cu impact istoric datorita condamnarilor la munca silnica si
moartea multor personalitati marcante, ca detinuti politici

- zona cu infrastructura de referinta, specifica mineritului
(: in centrul Nistrului – doua guri de mina si siloz).
Aici ar putea functiona in prima galerie un muzeu utilat cu unelte specifice
iar in urmatoarea – o colectie de esantioane din filoanele exploatate in zona,
si o colectie de flori de mina.
Galeria a 2-a are o anvergura mare, este foarte solida si se termina in roca, foarte expresiva – asa cum a ramas in 1991 cand s-a abandonat scopul exploatarii ei.
Peretii galeriei ar putea fi inscriptionati cu nume istorice, portrete etc.
Silozul – ca si galeriile mentionate – reconditionat,
ar putea asigura fundalul unor spectacole, concerte, teatre neconventionale, in aer liber.

pentru punctul 2:
- in galeria a 2-a si perimetrul silozului pot avea loc work-shop-uri (ateliere)
pe diverse teme;

si pentru ca suntem liberi sa facem asta –
putem numi complexul “Europa Libera – orizontul 0”.

pentru punctul 3:
Complexul ar putea aniversa anual in intervalul 1 – 5 august
doi vectori istorici ai libertatii si pacii:

unul Radio Europa Libera si altul ”Pacea dupa efectul Hiroshima 1945“
prin intalnirea ziaristilor si directorilor de case de cultura in ateliere, despre

- agenda activitatilor fiecarui participant inscris – pentru schimb de experienta,
- expozitie de fotografie pe tema data (libertate si pace),
- colocvii de jurnalism (:libertatea de exprimare); conferinta de presa; o publicatie a fiecarei editii cu articolele, fotografiile si creatiile participantilor,
- spectacole sustinute de participanti .

In subsidiar, apreciez ca – pe langa scopul propriu-zis de muzeu al mineritului
participantii ar fi implicit turisti, iar zona ar capata popularitate.