Se afișează postările cu eticheta tigani. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tigani. Afișați toate postările

9 aprilie 2015

Comunitatea rroma din Nistru „9 Mai” in 8 aprilie 2015:

Ei… – si m-am intors din comunitatea de rromi. Dupa actiune.
Oricum – numai cine are suflet poate intelege si rezona! Si poate face mai mult decat impresie…

Si-acum sa punctez:

- Cei 12 copii rromi care frecventeaza gradinita „9 Mai”au fost declarati de parinti la inscriere romani. De ce? Sa-i salveze din prejudecata si saracie; sa nu mai fie minoritate, sa nu mai fie tigani; sa fie ca ceilalti…
- La actiunea organizata de Primarie (de Ziua Internationala a Rromilor) au participat jumatate din efectivul gradinitei si cativa frati de-ai acestora; parinti – si mai putini, chiar daca au fost invitati cu biletel complementar cu Scoala „Altfel”…
- Am aflat inca de la inceput ca nu vor veni altii pt. ca „nu-i cu mancare”, ca nu-i intereseaza istoricul etniei, traditiile sau evolutia „daca nu se da nimic”… Deci – cei care-au venit sunt satui! (De foame – unii; veti deduce…)
- Dupa conversatii cu primarul, videoproiectii si reprezentatiile artistice preparate de un localnic (Rogoz Dorel) care se revendica mandru din etnie – am socializat cu cei de fata…
- M-am imprietenit, instantaneu si public, cu Adi, un copil in clasa I – apoi informatiile m-au coplesit: tata – tigan, mama – romanca, sunt 10 frati, doar tatal lucreaza, mama a fost internata 6 luni intr-un centru de plasament cu 6 dintre ei, foamea genereaza disperare si scandal, este familia cea mai saraca din comunitate; aflu si ca Serviciul de Asistenta Sociala din Primaria TM s-a ocupat de caz, ca mai multi consilieri s-au angajat (si in nume propriu) sa ajute familia si ca 2 chiar au facut-o (unul fiind chiar „reprezentantul comunitatii Nistru in CL” – care le mai ofera cate-ceva periodic).
 

„Haine mai primesc dar paine n-au”… N-au nimic aceste 10 suflete condamnate. De parinti? De societate, de mersul lumii… La nivelul sau halul in care-au ajuns – ma gandesc ca aceste fiinte traiesc nu doar sub „demnitatea” animalelor de companie a unora ci si a cainilor „comunitari” – asumati, numarati, crotaliati, microcipati, adapostiti, vaccinati, tratati, hraniti… si pt. care societatea „civica” se implica iar ONG-urile „investesc” serios! N-am vazut manifestatii cetatenesti pt. tipul acesta de copii dezumanizati de saracie, dar pt. cauza ocrotirii „poporului” alcatuit din caini comunitari – au fost destule… In haite se vor organiza oamenii subnutriti. Si vor ataca… Si ne vor ataca – pt. ca i-am subestimat si umilit prin dezinteres si ignorare.

***
Cum m-am despartit de Adi? Si-a ridicat umerii cat a putut de sus sa-si ascunda mainile de frig pana la cotul manecilor – caci avea doar un tricou, si-a indesat adanc picioarele goale infoind botul adidasilor, apoi a rupt-o la fuga. Grade – vreo 8. Si 15 consilieri. Circa 7000 de concitadini (solidari sau solitari???) din care cati flamanzi-lipiti – nu stiu.
N-a durat mult pana si-a imobilizat temporar un frate cu o piatra in genunchi. Apoi a plans si el – pt. ca am aflat de incident…
Cat de flamanzi erau (Adi si fratii lui)? Mai flamanzi decat toti cei care n-au venit pt. ca nu s-a dat guias sau sarmale…
Ce-am mai inteles?! Ca primarul nu mai este cum a fost: l-au votat in mai multe randuri pt. ca „ne-a facut, ne-a dat intotdeauna” dar acum vin altii si le promit…
Oameni buni – mobilizati-va (apolitic!) oarecum si faceti-va pomana cu acesti 10 copii flamanzi si goi… Pe de alta parte, sau altii, aplecati-va cu generozitate asupra celor pe care ii aveti prin preajma…

„9 Mai” inseamna si altceva decat Ziua Europei… Ce coincidenta nefericita! 



„Scoala noastra” - documentarul proiectat la Festivalul de Film despre romi de la Göteborg

EDUCAŢIE PRIN FILM DOCUMENTAR. Studiu de caz: „Şcoala noastră” (film).
Egalitatea de şanse prin educaţie. Am incercat in saptamana SCOLII ALTFEL - 2015.
Toti factorii de raspundere: Administratie, Invatamant, Cultura.

Filmul "Şcoala noastră", o coproducţie România/ SUA/ Elveţia, prezintă viaţa a trei copii romi care încearcă să se integreze în normalitate. Copiii provin dintr-un sat din Transilvania şi fac parte dintr-un proiect de integrare a minorităţilor în şcolile româneşti. Alin, Benjamin şi Dana încep şcoala la oraş, cu încredere în educaţia pe care o vor primi şi entuziaşti pentru noii prieteni pe care şi-i vor face. Filmul abordează teme precum rasismul, educaţia, sărăcia şi drepturile omului.
(http://www.mediafax.ro/cultura-media/documentarul-scoala-noastra-proiectat-la-festivalul-de-film-despre-romi-de-la-g-teborg-11688898)


15 iulie 2009

15 iulie 2009 TAUTII-MAGHERAUS

Urmare solicitarii formulata de Scoala cu clasele V-VIII,
reprezentata de
director - prof. Stefan RUS
si director educativ - prof. Aneta POP,

PRIMARIA orasului, Consiliul Local au alocat o suma de bani sub aspectul unui ”ajutor de urgenta” nominal - pentru achizitionarea de uniforme si alte produse vestimentare specifice elevului - pentru 17 elevi din 13 familii cu situatii deficitare.

N-am nici un merit - decat avantajul unui jurnalist de-a fi trecut prin zona cu pricina: o adunare de mame, copii, tati, Serviciul de asistenta sociala si primarul - cu gesturi largi, specifice - de ”tutore” in acest caz... (In alte cazuri - are pretentii mai mari: când raspunde unei invitatii, se revendica, de la caz la caz, din fiecare etnie minoritara...)

N-am nici un merit - decat dezavantajul de-a fi trecut prin zona cu pricina... Reflectiile provocate - ma intristeaza peste masura caci asimilez secventa aceasta drept ”efect”. Cauzele insa...


Recunoasteti personajul? Un social-democrat. Ceilalti sunt liberi...

... ca sa poata tranzita Criza si crizele - pe unii ii salveaza inocenta iar pe ceilalti ”orgoliul” de a fi protejati cum spune la televizor! Toti sunt electroni (citeste electori) liberi, doar primarii sunt compusi: tampon ales intre cetatean si Parlament - de cele mai multe ori. Cei mai multi - primari - sunt inhamati la jug; altii cara tot ce li se pune-n cârca; cei mai birocrati - arhiveaza petitiile-n tolba.
Unii in campanie umbla cu jalba-n protap; daca se schimba macazul - sunt luati cu japca ori inhatati cu arcanul. Unora li se intind curse; ciolanele nu mai ajung. Nici vilele in declaratii. Conturile-s straine... Toti sunt hartuiti. De catre cine ? - ca Poporul sta la televizor, atent, resemnat... doar-doar o trece si prin fata lor odata haitasul...
Si ia asa, fiecare trecator, pe sticla, ii mai da o lege - sigur de protectie sociala - sa mai aiba ce rontai pana sa apara faptura aia care aduce din când in când fata-n fata vânatorul si prada, calaul si victima care - daca nu moare, schimba doar sensul de mers... Si alta-i situatia - in mandatul urmator!
Oare cine sunt eu? Oare nu sunt eu haitasul??? Oare nu sunt eu Criza? Si crizele... Hm!

Si mai am o enigma: sa ne solidarizam - ni se recomanda. Care cu care? Electronii (foarte) liberi? Cei liberi cu cei compusi? Electronii cu neuronii (citeste nucleele) - rebeli, orbitati de Parlament?
Suntem personaje - 3. Democratia presupune un opozant din doi - la putere. Criza interna survine când sunt ambii. Ca sa fim sigur nuli - ne opunem si noi.

Nu deplâng decat criza de personalitate. Originara. Nativa.
Eu nu mai vad nici o solutie. Sper sa nu solidarizati...

9 aprilie 2009

”Un rom mic va rog!”


Un primar
si mai multi consilieri

au participat ieri – 8 aprilie a.c.
intr-o comunitate de tigani
care au dorit sa-si marcheze si sarbatoreasca ziua lor internationala.
Este prima oara cand au aceasta initiativa si,
pentru ca organizarea sa fie corespunzatoare – oficializeaza manifestarea,
o numesc ”editia I” si solicita sprijinul autoritatilor locale.

Un balcon si sigla ”Centrului de afaceri NISTRU”
le-au servit drept scena si fundal –
ceea ce-i chiar promitator daca au ceva de comunicat sub un slogan cu perspectiva...

Spectacolul a constat in promovarea trupei locale de dansuri tiganesti,
a altor doua trupe (copii si adulti) invitate in contrapartida din localitatea COLTAU,
a unui solist si a trei instrumentisti.
Fondul sonor si repertoriul au reflectat viata si traditiile tiganilor –
primarul chiar apreciind ca aceasta este muzica lor traditionala

si aceste cantece nu au nimic in comun cu manelele de azi.
Fireste ca tot traditie este sa-ti cante lautarul si sa pui o suta in arcus...
Au facut fata acestei ”maiestrii” si primarul si consilierii de fata

care au suportat impreuna si cheltuielile acestei sindrofii.
Trebuie mentionat ca initiativa si diligentele le-a facut un cetatean din NISTRU,
un etnic tigan, care doreste sa recupereze comunitatea din care face parte –
in conditia umana si sociala necesara pentru a se mandri cu ea.
Si, conform anecdotei auzita si repovestita de primar –
sa nu ceri niciodata ”un rom mic” intr-un bar
caci tiganca de alaturi ti-l serveste imediat

din ”marsupiul”atarnat de gat: ”un rom mic! Mai doriti unul?”


Sa-i recuperam.