5. Mica mea publicitate:

Aici vreau să va semnalez un deces: aşa am „asimilat” eu suspendarea emisiei postului de radio ”Europa Liberă”. O dată pe an, în ajun de Revelion, pentru câteva minute tata mă furişa în poveste: Regele exilat – Mihai I al României, vorbea cu mine. Apoi trebuia să-l ascult pe tovarăşul preşedinte – Nicolae Ceauşescu care, după deposedări succesive ale familiei mele, îmi promitea să-mi ia şi casa ce urma să o dobândesc, pentru că aveam mai mult decât o cameră/persoană. N-a trecut mult până au sosit emisarii... Aceloraşi emisari şi altora, am dat seamă pentru poveştile furnizate de „Europa Liberă” în care tot mai mult credeam... Crescusem şi-mi asumasem libertatea de-a contesta Partidul Comunist din interior. Alte dări de seamă... Cu cât mi se îngusta orizontul, cu atât vedeam mai bine peste. Sigur, prietenii care m-au trădat, mi-au rămas prieteni – asta pentru că nu i-am putut distinge de fideli ce-mi erau. Acum însă „Europa Liberă” moare. Trebuie să înţeleg că mi-au pus libertatea în braţe. Să o mângâi, să o răsfăţ dar mai ales să o educ. Să nu fie copil de suflet ori câine comunitar, să fie... cuvântul fiecăruia!
Eternă amintire! Şi recunoştinţă. A.M