Oaspetele nostru a fost dr. BIHARI Zoltan – filozof, profesor la Universitatea din Tokyo
(autor articol original - în limba maghiară - CSOMA Gyӧrgy,
publicat în Bányavidéki Fáklya / 6 septembrie 1980)
-
Atât știm despre Dvs.: că v-ați
născut în Băița, că ați terminat școala în Baia Mare și ați călătorit în jumătate
lumea. Vorbiți o mulțime de limbi străine, aveți trei doctorate, și de la
începutul anilor '50 sunteți profesor la Universitatea din Tokyo.
Cu ce vă ocupați la facultate?
-
Cum ajungeți de la Băița la Tokyo?
-
Cea
mai scurtă cale este din Aeroportul Tăuții-Măgherăuș, zbor către București, de
acolo Moscova, apoi Moscova-Tokyo. În 13 ore pot să ajung.
-
Asta am înțeles, dar cum a fost
drumul lui Bihari Zoltan?
-
Nu
vreau să-mi fac biografia, asta nu are niciun sens. De fapt am scris despre
acest lucru în ziarul Pentru socialism, în urmă cu șase
sau opt ani.
-
Ce vă leagă de locurile natale?
-
Ce
mă leagă de locurile natale? E greu de descris. Ceva este, dacă nu ar fi – nu
m-aș mai întoarce, și nu m-aș întoarce atât de des. De fapt – destul de des
vin, vin mai des decât oricine din colțul acela de lume, colegii-mi și spuseră
că vin prea des. Aici am familia, tatăl meu – de 90 de ani, frații; aici, este acest
frumos și liniștit loc, copacii… – toate parcă îmi vorbesc, doar aici mi-am
petrecut copilăria. Acest lucru nu se poate uita. Îmi iubesc locul natal. De
ce? Întreabă un băiat de ce iubește o fată! Nici el n-o să știe să-ți răspundă…
Îmi învăț studenții să aibă o viziune reală despre oameni. De aceea le spun:
lumea nu înseamnă doar America, Franța, Anglia. Eu le recomand să viziteze și
Europa de Est, România – să cunoască această țară și acest popor care a
progresat foarte mult în ultimii ani. Bogăția lumii ar trebui să fie însăși
popoarele – nu acei bogați puțini, în timp ce popoarele lor suferă.
-
Ce știu studenții dvs. despre
România? Le povestiți despre țară și locurile natale?
-
De
fiecare dată când mă întorc, mă întorc încărcat cu reviste, cărți și vederi. Le
vorbesc despre cultura, literatura, pictura, muzica – comorile pe care dacă nu
le-ar cunoaște ar rămâne săraci. Părerea mea este că un om inteligent ar trebui
să știe despre fiecare țară și cultura ei atât cât se poate. Nu-i bine să ne
limităm doar la șabloanele mari.
-
După părerea dvs. – care ar fi un
lucru important pentru a le cunoaște?
-
De
exemplu, pentru o carte bună trebuie să citești și să te informezi foarte mult.
Ar fi și obligația popoarelor de a nu înlătura anumite culturi. Și culturile
mici ar trebui să fie făcute cunoscute – pentru că fiecare cultură este proprie
spiritului său. Ține de inteligență ca și cultura noastră să nu o punem
deasupra altor culturi. Trebuie să deschidem viziunea omului, pentru că
limitele cunoașterii sunt infinite… Ne trebuie multe cărți bune, cărți
sănătoase, care să ne dezvăluie ce frumoasă și bogată este viața omului.
-
Pentru mine e un pic curios că dvs.,
ca filozof, sunteți omul realității și obiectivității.
-
Ne
trebuie unele principii, asta e teoria mea. Dar, dacă teoria rămâne doar teorie
– nu are nicio valoare. Și teoriile ar trebui adaptate realității.
-
Ați spus că vă ocupați cu literatura
comparată. Cât sunteți de informat cu privire la literatura română actuală?
-
Am
foarte multe cărți în limba română și maghiară. Din păcate – nu dispun de
timpul necesar pentru a le putea citi pe toate. Printre scriitorii mei
preferați se numără Coșbuc, Eminescu, Sadoveanu, Szӧcs Kalman, Sűtӧ Andras.
Trebuie să recunosc că nu sunt întrutotul la zi cu literatura română.
-
Dvs. citiți foarte mult. Îmi puteți
spune ce tehnică folosiți pentru a vă însuși atâtea informații?
-
Citirea
rapidă. Asta e atât de necesară ca și, de exemplu, un telefon sau o mașină. Și
constă că omul pune mâna pe o carte și, oricât ar fi de groasă, se uită la
cuprins, citește câteva rânduri din prefață și urmărește sfârșitul. Eu în 5
minute mă uit peste o carte de 200 de pagini, și pot să spun, în mare, despre
ce este vorba. Dacă consider că merită – o cumpăr. Nu am timp să citesc cărți
slabe ori fără înțeles. Timpul irosit degeaba face viața fără rost.
-
Dvs. aveți timp liber? Cum vi-l
petreceți?
-
Noi,
profesorii „străini”, trăim separat în capitala Japoniei. Avem o casă cu săli de
sport, cluburi, câini… Lunar mă duc pentru a face conversație; hobby-ul meu
este cititul cărților și teoria.
-
V-ați gândit să vă întoarceți?
-
După
pensionare, dacă n-o să mai fiu de folos facultății – mă voi întoarce. Dacă-i
vorba de odihnă, aici aș dori să mă odihnesc, în pământul natal. Dacă voi avea
energia, o să mă ocup mai mult cu literatura română, cultura: aș dori să o fac
cunoscută în lumea întreagă, pentru că foarte puțin se știe despre minunata și
bogata cultură românească.
