26 aprilie 2013
7 aprilie 2013
14 martie 2013
20 februarie 2013
17 februarie 2013
24 ianuarie 2013
20 ianuarie 2013
Comemorare poet Ion SIUGARIU. Tema: mineritul. „Din lumea noastra fara cer”: versurile poetului si cantecele populare mineresti ale lui Nicolae SABAU. Lansare DVD. In 20 ianuarie 2013, ora 15
Rapsodul Nicolae SABAU dedica cantecele sale cu specific minier - ortacilor din imprejurimile Baii Mari.
MANIFEST
Pe străzile oraşelor trecem
grăbiţi,
Printre ziduri şi umbre. Palide
făclii
La răspântii aprindem. Tot mai
obosiţi,
Ne cuprind în amurguri orele
pustii.
Fără de seamăn împrejurul
nostru cresc
Apăsătoarele, inumanele
tristeţi.
Mult aşteptata Auroră, semnul
ceresc,
Nu se-arată pe cer. Ci,
prieteni poeţi,
Să părăsim întunecatele cetăţi
Şi să purcedem spre larguri.
Liberi să fim!
Iluminaţi şi drepţi, chiar azi
să le zdrobim.
Că visurile noastre, pure
arătări,
Cetăţile acestea nu le cuprind
nicicând;
Spre nemaivăzutele, cereştile
zări,
Necontenit ne poarte vifornicul gând...
OAMENI
Îngerul nepământean al harnicei
morţi
A trecut prin oraş, nevăzut, ca
un duh.
Pe urma lui, prin întunecatul
văzduh,
Părea să se deschidă uriaşe
porţi.
Cu săbii şi flăcări, atunci,
din pământ –
Sub cerul de moarte’ngheţat,
Ne-am smuls şi-am strigat
Către suveranul de sus
guvernământ:
Noi, înalţii-omenirii
interpreţi,
V’adresăm azi un energic
protest
Pentru abuz de putere. Jugul
acest
Nu-l mai răbdăm. Semnat:
Artişti, pictori, poeţi...
Nu v’am uitat, minerii mei. Îmi
pare
Adeseori că trec cu voi spre
mină,
Pe Valea Roşie: o coloană lină,
Înşiruită pe o dungă de cărare.
Cu-aceeaşi lampă de carbid în
mână,
Păşim tăcuţi, cu
frunţile-aplecate,
Îmbătrâniţi şi scunzi, puţin
aduşi de spate,
În laibăre şi cioareci vechi de
lână.
Subţire, din înalt de zări, se
lasă
Amurgul peste sat. În fiece
ogradă,
Să vadă Craiul Nou, ies fetele
din casă.
Şi noi intrăm, tăcuţi, pe gânduri, în baladă...
SATUL MEU ARDELEAN
Când, printre ceţuri, câteodată
mă frământ,
De satul meu ardelean mi se
face dor,
De minerii mei simpli şi buni.
Încă mă dor
Peregrinările lor negre prin
pământ.
Îi văd, pe potecile umbroase
trecând,
Ca nişte arse făclii, cu
lămpile’n mâini,
Peste munţi de piatră,
neclintiţi stăpâni,
Spre lumina de sus îi poartă
tristul gând.
Înfruntă anotimpurile. Anii
grei
Îi încovoaie tot mai mult. Ci
se tot duc,
Visând acelaşi soare. Singur mă
usuc,
Că nu sunt şi eu printre voi, minerii mei...
MUNŢII MEI PRIETENI
Mă gândesc şi-acum cu drag la
munţii mei,
Nebiruiţi de timp şi aspre
vijelii;
Munţii româneşti ai Ardealului,
Făclii,
Creşteau spre cer. O, veşnic
singuri, munţii mei!
Mi se păreau peste adâncuri –
veşnicii
De glorie străbună. Încă,
printre ei,
Mai rătăceau, din basme,
româneştii smei
Şi feţi-frumoşi, şi zâne – pure
veşnicii!
Se ridicau, prin neagra vreme,
neclintiţi,
În spaţii tot mai clare.
Dreptele lor frunţi
Larg străjuiau nemărginirea,
munţi iubiţi!
Nebiruiţi de timp, înalte
străji, cărunţi,
Rătăcitorul drum prin lume voi
mi-l ştiţi
Şi aşteptaţi să mă întorc, dragi prieteni – munţi...
MINERII MEI
Cu lămpile nedespărţite’n mână,
Cu hainele murdare de otrăvuri
şi ţărână,
Îi văd cum merg încet, slăbiţi,
cărunţi,
Minerii mei, din satul mic de
peste munţi...
În ochii lor atâta plumb şi
atâta oboseală,
A’ngrămădit viaţa cenuşie şi
banală,
Atâta resemnare oarbă în
picioare,
Că mersul lor căznit şi trist
mă doare.
Din fundul munţilor îmbătrâniţi
şi grei,
Au scos grămezi de aur,
bogăţii.
Din neagra sihăstrie a
pietrelor pustii,
Dar au rămas tot fraţi cu
sărăcia, tot golani,
Tot slugi la alţii, fără hrană,
fără bani,
Tot aplecaţi de spate şi de
frunţi.
Minerii mei, din satul mic, de
peste munţi.
Mă uit la ei, cum merg încet
printre arini,
Tăcuţi şi trişti, cu pumnii
plini
De noduri şi de bătături, cu
ochii goi.
Şi gândul mi se’ntoarce înapoi
La vremile de iobăgie şi de
jug,
La vremile de roată şi de rug,
La toate suferinţele şi caznele
de-atunci.
Şi-i văd, mereu ca azi, legaţi
de-aceleaşi munci,
Tot ei, tot slugi, mereu la
alţi stăpâni,
Cu-aceleaşi negre lămpi în
mâini...
Şi, cum privesc aşa, tăcut la
ei,
Mă simt şi eu aproape de
minerii mei,
Cu lampa’n mână, mic, stingher:
Şi tatăl meu e tot miner!...
Poemul dedicat Poetului: Ion BOGDAN pentru Ion SIUGARIU (corespondenta)
Imi pare rau ca nu pot fi azi, duminica 20 ianuarie 2013 la Tauti.
Dar consider ca sunt prezent printr-un Poem dedicat Poetului de la Baita!
Si inca unul..., intristat!
Regret ca nu va pot intalni, dar sunt cu gandul alaturi.
Doamne ajuta! Si LA MULTI ANI!
Ion Bogdan

FOTO:
Dar consider ca sunt prezent printr-un Poem dedicat Poetului de la Baita!
Si inca unul..., intristat!
Regret ca nu va pot intalni, dar sunt cu gandul alaturi.
Doamne ajuta! Si LA MULTI ANI!
Ion Bogdan
Poem pentru
Ion Șiugariu
nu mai
trece nimeni
peste dealuri
și văi
pe cărări
cunoscute
înspre minele
din Valea Roșie
înspre băile
Băii Mari
aici nu
am avut pământ
să îl
arăm
nu aveam
decât pământul
de dedesubt
de pământ
eram plugarii
de subt pământ
foarte tari
foarte harnici
și
cu viața
noastră plăteam
cu viața
noastră ne răsplăteam
noi eram
obosiți
prea îngrijorați
de ziua
de azi
de ziua
de mâine
pentru o
bucată de pâine
EU sunt
Ion Șiugariu
adică Ion
Soreanu
cel cu
SETE DE CERURI
așa cum și
rostește
nevasta lui
rămasă mereu
tânără în iubire
rămăstită într-un
gând
cel care
se trece
și se
petrece plângând
peste pământ
? cine
fiecine
în această
lume
nici nu
mai are nume
nici să fie
nici să
refie ?
nici noi
nu mai suntem
merge agale
dinspre Băița
înspre Valea
Roșie
vale de aur
vale de
tezaur
? cum
să nu
o râvnim ?
?
cum să
ne acoperim
de bogăție
de aurul
balaur
pe acest
tărâm ?
!
vino
Ion Șiugariu
cu SETE
DE CERURI !
că s-au
tărtărit
din tătărămni
munții Tatra
acolo a
găsit vatra sa
de deasupra
vâltoroasei Vltava
ca un dar
Eu Ion
Șiugariu
mai sunt
nu mai
sunt
mai presus
de poveste
mai sus
mult mai
presus
lumea s-a
cam rărit
ca de
orișicine
mai trăiesc
în amintire
întru pomenire
chiar veșnică
dar las
lumea aceasta
?
pe a
cui samă rămâne ?
(15/16 ianuarie
2013)
poem întristat
când chiar
exist
într-un an
de restriște ?
nu mai
sunt
nici acela
care mai sunt
cel care
umblă încă
pe două
picioare
ca de
stâncă
aceea
care nu
doare
în seara
de ianuarie
noptatecă
neguratecă
nu s-a
mai arătat Luna
cea dintotdeauna
au venit
speriați
și fără
speranță
cei pițiguși
pițigoi
goi de
gânduri
păsăruici de
iarnă
și și
de vară
au zburătăcit
cu zecile
prin pomul
Axis Mundi
întrevăzut pe
fereastra
acestei lumi
?
cum
iar au
bătut
în neabătut
în pieptul Universului ?
!
se aude
până afară !
FOTO:
1, 2 - vara si iarna poetului Ion SIUGARIU - satul natal Baita vazut de la casa nasterii sale
3, 4 - iarna si vara, colina care duce spre Casa memoriala
5 - poetul Ion BOGDAN, recitand la comemorarea poetului din anul 2011 (Cenaclul scriitorilor Maramures la Casa Oraseneasca de Cultura Tautii-Magheraus)
6 - Casa memoriala a poetului Ion SIUGARIU
7 - Adresa Uniunii scriitorilor din Romania, anul 1969 - adresata mamei poetului, Floarea SUGAR - semnata de Zaharia STANCU, presedinte: „glorie si recunostinta”
8, 9 - veteranii de razboi la Casa memoriala respectiv Statuia poetului (Baita, 1985)
10, 11 - anul 1985, comemorarea poetului la Baita (40 de ani de la moartea sa)
10, 11 - anul 1985, comemorarea poetului la Baita (40 de ani de la moartea sa)
Consacrati - Dumitru RUSU, Stefan BELLU -
si disparuti - George MARIA-BANU, Mihai CUPCEA, Vasile BOLOGA si Nicolae PETRICEC.
Ceilalti - pionieri si „pionieri” in 1984!
„Orizont 77” si-a pastrat orizontul...
1 decembrie 2012
21 noiembrie 2012
14 noiembrie 2012
Valea Jiului - „Sub Pamant”. TEATRU: reprezentaţii in judeţul MM în cadrul proiectului Muzeu în Mişcare:
11 noiembrie - Casa de Cultură Cavnic, orele 18.00
12 noiembrie - Teatrul Municipal Baia Mare, orele 19.00
13 noiembrie - Casa de Cultură Baia Sprie, orele 18.00
14 noiembrie - Casa Oraseneasca de Cultură Tăuții-Măgherăuș orele 18.00
Spectacolul Sub Pământ
Teatrul Sub Pământ. Valea Jiului după 1989 este un proiect de observaţie şi analiză a existenţei cotidiene a unor comunităţi afectate decisiv de schimbările politice şi sociale care au avut loc începînd cu anii ’90.
Proiectul îşi propune să documenteze situaţia economică, viaţa şi munca minerilor în post-socialism.
(Secventa din ultimul act: si copiii minerilor viseaza; si au intrebari; si nelinisti - deasupra pamantului, ca si ceilalti - degeaba!
Morala: cei care nu viseaza - au!)
Teatrul Sub Pământ este un proiect de reconstrucţie performativă a poveştilor-document care fundamentează istoria comunităţilor din Valea Jiului, aflate la limita dintre supravieţuire, migraţie, dispariţie şi posibilă reconstrucţie.
Spectacolul Sub Pământ are la bază o cercetare în Valea Jiului, coordonată de Mihaela Michailov (dramaturg), Vlad Petri (fotograf), David Schwartz (regizor). Cercetarea a avut mai multe direcţii – ateliere, discuţii libere şi interviuri cu mineri, soţii de miner, cu pensionari şi copii, cu paznici de mină, lideri de sindicat, oameni care trăiesc din furtul de cărbune.
Sub Pământ este un spectacol-arhivă de poveşti-mărturii ale unor comunităţi pe cale de dispariţie. Spectacolul îşi propune revalorizarea poveştilor, a problemelor şi culturii unor categorii sociale deseori ignorate în teatrul românesc de după 1989: comunităţile muncitoreşti.
• Spectacolul face parte din proiectul Sub Pământ – Muzeu în mişcare, în cadrul căruia spectacolul este jucat în teatre şi case de cultură din patru zone industriale din Transilvania, afectate decisiv de schimbările post-1989 (Baia Mare, Hunedoara, Roşia Montana, Valea Jiului).
• După fiecare reprezentaţie, are loc o discuţie cu publicul, ca parte integrantă a spectacolului.• La toate reprezentaţiile spectacolului intrarea este gratuită.
Echipa proiectului:
Alice Monica Marinescu, Katia Pascariu, Alexandru Potocean, Andrei Şerban, Bobo Burlăcianu, Adrian Cristea, Vlad Petri, Ana Colţatu, Ştefania Ferchedău, Cătălin Rulea
Coordonatori: Mihaela Michailov şi David Schwartz.
Parteneri: Asociaţia Alburnus Maior, Dianei 4, Teatrul de Artă Deva, Teatrul Municipal Baia Mare, Clubul Sindicatelor Lupeni.
Contact:
• Mihaela Michailov +40722682349, mihaela_michailov@yahoo.com • David Schwartz +40724353559, davey_schwartz@yahoo.com
Mai multe informaţii pe: www.teatrusubpamant.wordpress.com
Teatrul Sub Pământ. Muzeu în mişcare este un proiect finanţat
de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
http://vimeo.com/44376877#12 noiembrie 2012
MISS si MISTER 2012 - Liceul Traian VUIA, oras TAUTII-MAGHERAUS: 12 noiembrie, ora17:
Premiul pentru originalitate - ȘIMON Marcel si REZMUVES Denisa
Pemiul pentru cei mai buni dansatori - MATE Ciprian si FARCAS Bianca
Premiul pentru tinuta scenica - HIDECUTI Petrica si BONTEA Roxana
Premiul pentru umor si spontaneitate - HORINCAR Mihaita si FARTE Adriana
MISS si MISTER - FARCAS Bianca si MARC Alexandru
9 noiembrie 2012
2 noiembrie 2012
29 octombrie 2012
22 octombrie 2012
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)





.jpg)























