30 ianuarie 2015

CALENDAR ACTIVITĂȚI CULTURALE (potențiale) Casa Orășenească de Cultură 2015 / Primăria TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ

(datele avansate suportă modificări – după caz, înainte dau după – funcție de weekend și Parteneri)


EVENIMENTE, SPECTACOLE, FESTIVITĂȚI, COMEMORĂRI, EXPOZIȚII (fotografie veche, desen), SERATE, BALURI, ACȚIUNI CULTURALE (lansări carte), CAMPANII;
demersuri profesionale specifice (corespondență, documentări, parteneriate, portofolii, colecții);
închirieri locații, proceduri întreținere și reparații
intreprinse de Compartimentul CULTURĂ și Parteneri, pentru:
     
  • CASA   ORAȘENEASCĂ   DE   CULTURĂ
  • Bibliotecă,
  • Ansamblul muzeal „Acasă”,
  • Casa Memorială „Ion ȘIUGARIU”,
  • Cămine culturale,
  • Monumente, Statui, Troițe
  • și Ansambluri de arhitectură protejate
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
  1. 15 ianuarie:  Ziua Culturii Naționale  video-documentare cu marii scriitori români / doc. COC + Lic. TV
  2. 24 ianuarie:  Ziua Unirii, sesiune de comunicări (Imnul României, Hora Unirii)  / doc. COC + Lic. TV
  3. februarie:  Comemorare “1 februarie 1945 ora 11 - Ion ŞIUGARIU la vămile spiritului” (cenaclu – ședință publică) / doc. COC + PTM
  4. 1-8 martie: Mărțișor de Ziua mamei! „Doar amintiri au mai rămas – spectacol de muzică și poezie pentru persoanele de vârsta a 3-a / As. Comunicați cu noi + Muzeu + COC
  5. 21 martie:  Ziua Internatională a Copiilor Străzii: „Marca rRo = EU” / doc. COC + Lic. TV
  6. 22 martie:  Ziua mondială a apei. „ Însuşirile omului în oglinda apei. Salvați Oamenii-de-Zăpadă!” / doc. COC + Lic. TV
  7. 8 aprilie:  Ziua Internațională a Rromilor „VIDEO-DOCUMENTAR; rromii - istoric și traditii” / doc. COC + PTM             
  1. 22 aprilie:  Ziua pământului. “Pământul – extensie şi valenţă” / doc. COC + Lic. TV
  2. 9 mai: Ziua EuropeiChestionar: / doc. COC + Lic. TV
  3. 29 mai: Ziua Eroilor – manifestări comemorative. 8 + 1 Tedeum-uri: toate bisericile ortodoxe + Monumentul Eroilor / CL + PTM + COC
  4. 1 iunie: Ziua Internațională a Copilului – workshop-uri și divertisment pentru preșcolari și elevii cls. I-IV / CL + PTM + COC + Lic. TV
  5. 1 - 6 iunie: „Când a răsărit Soarele în 6 iunie 1914” (cenaclu – ședință publică) / doc. COC + PTM
  6. (24) iunie: Festivalul „Cununa de sânziene”, Zilele orașului TĂUții-Măgherăuș (concerte, divertisment, târg, discotecă) / CL + PTM + COC
  7. iunie:  Spectacol de caritate „Inimă de copil” /As. Comunicați cu noi - COC
  8. Iunie: Festivități de încheiere a anului școlar – școala și grădinița TM, precedate de repetiții / Lic. TV – COC
  9. 1-5 august: Campania „Cine m-a eliberat!” - acţiuni culturale pentru promovarea Cetățenilor ROMÂNI  dizidenţi şi cenzuraţi în regimul comunist. 1 august 2008 Radio Europa Liberă incetează emiterea pentru România – după 60 de ani – valoare morală și spirituală de referință în recuperarea poporului român. /doc. COC  + Lic. TV  *** Film:   COLD WAVES – RAZBOI PE CALEA UNDELOR  Romania - 2007, 108’ Regia: Alexandru Solomon
    Aceasta este neasemuita poveste de dragoste si ura tesuta in jurul a ceva ce nu poti vedea, atinge sau cântari: undele radio.
    Am crescut cu aceasta poveste. In fiecare seara, intr-o atmosfera conspirativa, tatal meu asculta Radio Europa Libera – ca toata lumea, de altfel. Primeam mai mult decat informatie. Pe masura ce propaganda lui Ceausescu se indeparta tot mai tare de realitate, sectia romana a Europei Libere ne furniza – dincolo de stiri – si un dram de speranta. Din 1953, vocile vibrante de la Europa Libera intruchipau curajul pierdut si demnitatea uitata a unei intregi natii. Ascultam ca vrajiti. In mii de case si apartamente din toata tara, milioane de oameni se dedau zilnic acestui ritual. Iar a doua zi, vorbele Europei Libere erau pe toate buzele.
    „Oricine poate sa minta o lume un timp, dar nu poate minti pe toata lumea tot timpul cum faceau comunistii.” (Nea Joldu din Jina, Sibiu)
    „Ma gandeam tot timpul in mintea mea: noi n-avem nici un fel de drept, exact ca sclavii! Suntem sclavi de tip nou: cu televizor, cu apartament, dar lipsiti complet de drepturi.” (Vasile Paraschiv)
    „Dragi tovarasi de la cenzura, va rugam sa lasati aceasta carte postala sa treaca. Noi iubim muzica, iar muzica n-are nici o vina.” (Andrei Voiculescu, citand din scrisoarea unui ascultator)
    „N-aveam nici o putere in afara de microfon. – Mare putere.” (Monica Lovinescu)
    “Radio Europa Libera a tinut loc de opozitie.” (Serban Orescu)
  1. 6 august: 1945 ora 02.45 – bombardierul Enola Gay a ataşat bomba Little Boy și a lansat-o asupra oraşului Hiroshima la ora 08.15 /doc. COC + Lic. TV
  2. 15 august (Adormirea Maicii Domnului ): Hram T.-Măgherăuș + Nistru / biserică + PTM + COC
  3. 8 septembrie: organizarea Bâlciului la Băița – Hram biserica romano-catolică (târg + spectacol artistic + picnic) / biserică + CL + PTM + COC
  4. 16-22 septembrie: Săptămâna mobilității europene – „Civilizația zebrei/ doc. COC + Pol.T.M. + Lic. TV (cls. I-IV)
  5. 1-2 octombrie: Noaptea albă a bibliotecilor – biblio-terapia sufletului / COC + Muzeu // Subiecte:
  •  Lecturi  publice   Citește și răspândește… Postează!
  •  InterAc ționează : Socializează și ia Atitudine.
  • CARTEA VISELOR NOASTRE: scrie - ți  visul  
  • Astre și Destin: horoscop  personalizat   (realizat de astrolog).
  • Petrecere.  Cafeneaua  Bibliophil    (discutii interactive de bibliotecă)
  • Povestea  mea  + povestea  ta  = Povestea  noastră: volum colectiv de istorie locală (online).  
  • Jurnal  de  bord.
  1. 9 octombrie: Ziua Comemorării Victimelor Holocaustului în România (Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului este 27 ianuarie) / COC + Lic. TV
  2. octombrie: BALUL TOAMNEI, cu expoziție pictură-textile, stand ceramică, concerte corale, ansambluri folclorice /  CL + PTM + COC + Muzeu

  1. 16 octombrie:  Ziua Mondială a Pâinii +
  2. 17 octombrie: ZIUA INTERNAȚIONALĂ PENTRU ERADICAREA SĂRĂCIEI  / doc. COC + Lic. TV
  3. 26 octombrie (Sf. Mare Mc. Dimitrie): Hram Băița + Merișor / biserică + PTM + COC
  4. noiembrie: Festivalul național de muzică Lira / Centrul cultural virtual „Artist pentru artă” + COC + PTM
  5. 8 noiembrie (Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil): Hram Ulmoasa + Bușag + Tăuții-M. / biserică + PTM + COC
  6. 11 noiembrie: Parada lampioanelor / Lic. TV + As. Comunicați cu noi + PTM + COC (centru civic TM)
  7. noiembrie: Carnavalul toamnei preșcolarilor / Lic. TV - COC
  8. noiembrie: Festival de muzică pentru tineret / Lic. TV - Sala de sport
  9. noiembrie: Balul bobocilor Liceului Traian Vuia / Lic. TV - COC
  10. 1 Decembrie: Ziua Naţională a României: workshop-uri și divertisment pentru elevii cls. V – XII. Imnul României, Hora Unirii / CL + PTM + COC + Lic. TV
  11. 6 decembrie (Sf. Ierarh Nicolae): Hram Bozânta Mare / biserică + PTM + COC
  12. 10 decembrie:  Ziua Drepturilor Omului – „Unde-i lege nu-i tocmeală!”( doc. pdf; reportaje din comunitate – publicaţia elevilor) / doc. COC + Lic. TV *** 

    Ziua de 18 Decembrie a fost declarată Ziua Minorităţilor Naţionale din România, prin Hotărâre de Guvern, în 1998. Pe data de 18 Decembrie 1992, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase – ca document internaţional ce oferă o garanţie a drepturilor minorităţilor în general, astfel încât mai multe state i-au recunoscut importanţa prin promovarea zilei de 18 Decembrie ca zi a minorităţilor naţionale. România s-a raliat acestui context internaţional prin oficializarea Zilei Minorităţilor Naţionale din ţară. Internaţional, în 18 decembrie este Ziua Migranţilor.                  Sursa: http://www.calendarintercultural.ro/agenda.php?detalii=4665&eventdate=1355781600

    Ministerul Afacerilor Externe salută aniversarea, la 18 decembrie, a Zilei Minorităţilor Naţionale - păstrarea şi dezvoltarea culturii şi identităţii persoanelor aparţinând celor 20 de minorităţi naţionale din România fiind deosebit de importante pentru România.

    Persoanele care aparţin minorităţilor naţionale au fost şi sunt nu numai contributori activi la construirea societăţii româneşti, din care fac parte integrantă, dar şi purtători ai patrimoniului cultural propriu ca parte constitutivă a moştenirii europene. Păstrarea identităţii, inclusiv, prin proiecte culturale, promovarea şi protejarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, asigurarea participării efective a minorităţilor naţionale la luarea deciziilor, la dezvoltarea economică, socială, culturală a României a reprezentat o realitate şi o constantă a priorităţilor politice pentru toate guvernele României după 1990.

    Începând cu Constituţia României, garantarea şi promovarea drepturilor de care se bucură persoanele aparținând minorităţilor naţionale din România au făcut, după 1990, obiectul unor numeroase acte normative interne,  în completarea şi detalierea angajamentelor asumate de România prin ratificarea unor documente internaționale, precum Convenția cadru pentru protecția minorităţilor naționale a Consiliului Europei din 1995 (România fiind primul stat care a semnat această Convenţie) sau Carta Limbilor Regionale sau Minoritare din 1992 (ratificată de România în 2007). Astfel,  pas cu pas, a fost construit un sistem complex, bine articulat şi stabil de protecţie a minorităţilor naţionale. Acest sistem, compatibil cu standarde internaționale înalte în materie, s-a  realizat cu implicarea directă a minorităţilor și este perfectibil în timp prin politici publice adecvate.    Sursa: http://www.mae.ro/node/29948

  13. 18 decembrie:  Ziua minorităților naționale din România – proiecții video-documentare / doc. COC + Lic. TV
  1. 16-22 decembrie 1989: Revoluția ʼ89 /doc. COC + Lic. TV
  1. decembrie:  Festivalul de datini și obiceiuri de iarnă „O, ce veste minunată!” / Lic. TV + As. Comunicați cu noi + Muzeu + COC
  2. decembrie:Festivități (și repetiții) „Sărbătorile de iarnă” școlare și preșcolare / Lic. TV - COC
  3. decembrie: „Primiți colindătorii?” / PTM + COC
  4. decembrie: Luna cadourilor  – pregătire și distribuire    în perspectiva Sărbătorilor de iarnă / CL + PTM + COC + Lic. TV
  5. 31 decembrie: REVELION / COC și cămine culturale - locații disponibile. 
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
ALTE   INFORMAȚII   UTILE: 

1: În luna martie se înființează grupă de TENIS DE CÂMP, la Sala de Sport a orașului (cu profesor de sport; mă puteți contacta pt. amănunte). 
2: Pentru CENACLUL ION ȘIUGARIU (a Casei de Cultură T.M.) așteptăm persoane interesate, cu potențial creator (literar, artistic, muzical, foto.) sau pasionați. Contactați-mă!
3: În Tăuții-Măgherăuș există o TRUPĂ DE MAJORETE în formare. Furnizez informații părinților/adolescentelor interesate!

30.01.2015 / Angela MICLEA – director Casa Orăşenească de Cultură / Primăria orașului TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ

29 ianuarie 2015

„Suspect nr. 4685”: Victor BACILA

În amintirea poetului-erou Ion ȘIUGARIU,
vă fac cunoscută „Schița [auto]biografică” 
a preotului-învățător din Băița,
Victor BACILA (27.05.1887 - 13.08.1953) -
cel care a hotărât destinul mai multor elevi ai săi,
fie că a convins părinții acestora de potențialul odraslelor lor
fie chiar i-a ajutat material (este și cazul poetului nostru);

în pg.2 veți afla și numele altor elevi ai timpului respectiv (1943)
asupra cărora părintele-paroh s-a aplecat cu dăruire -
și vă veți reaminti cei originari din Băița
(care mai știți lucrurile astea!)
ori ii veți identifica - prin descendenți, pe ramură...

Destinul preotului însă a fost mutilat definitiv
din sânul aceleiași comunități:
prigonit de aserviți mărunți ai „securității statului” -
cu ajutorul informatorilor meschini și nerecunoscători,
invidioși slugarnici racolați de noul regim instalat - concetățeni din sat și fals-enoriași ai aceleiași parohii...

„Suspect nr. 4685” va fi cândva un volum complet...
și-atunci va veți minuna cât de apropiați ne sunt călăii!
Părintele Bacila îi mângâia pe creștet și-i binecuvânta, în mărinimia lui!
Toți au fost oile sale și unii chiar atâta minte-aveau...








28 ianuarie 2015

Despre Ion SIUGARIU... Iarasi si mereu! Ce varsta are Poetul? Poetul are tot timpul!


Se apropie comemorarea a 70 de ani de eternitate (la 1 februarie) – dar de ce comemorare, dacă sugerez... eternitatea (: altă viață, desăvârșită și infinită)? Doar pentru că nu putem aniversa o moarte?! Dar un Poet? Acesta este etern, adică trăiește… Și strălucește acum și în Slovacia – Poetul-Soare-Erou! 
Iată desăvârșirea: întregirea POETULUI cu EROUL (după 70 de ani adunând spiritul lui cu jertfa sa) din dorința de a-i împlini destinul și a-i liniști sufletul întru pomenire și odihnă veșnică în ambele sale țări de-acum! Aceste demersuri au început în urmă cu doi ani, după alți doi de corespondență... Si cu ce va urma - vă voi ține la curent: autoritățile publice locale din Tăuții-Măgherăuș și cele slovace (interesate de recunoasterea și promovarea valențelor personalități poetului-erou) - continuă demersurile!   
(aici - un schimb de experienta: http://www.noveslovo.sk/c/Cestou_zarubanou_do_Tisovca)



1: Fragmente din stările de spirit ale poetului – regăsite în ultimele scrisori expediate de pe front


29.11.1944 – „Subl. Ion SOREANU / către / Reg. 27 Infanterie / Am onoarea a raporta următoarele: … În prezent [soția] se află în situația de a nu putea plăti chiria și nici hrana zilnică. Subsemnatul fiind refugiat [în București] din Ardealul de Nord, com. Băița… unde am părinți și familie, vă rog să binevoiți a-mi aproba un concediu de 15 zile…”

15.12.1944 – „Draga mea, / Am sosit…; mă dor pierderile camarazilor căzuți în lipsa mea… Singurătatea și nesiguranța au devenit mai apăsătoare… Pe aici a nins mult… Am cutreierat toată poziția… Nu putea nimeni să tragă în mine în această puritate. Mi-au venit în minte anii copilăriei, zăpezile de-acasă… Sărbători fericite…”

20.12.1944 – „Draga mea, / … Aș vrea să-ți doresc… să fim împreună… / Te îmbrățișează al tău Soare”

21.12.1944 – Iubito, /  …vrei să mă ajuți, să-mi dai curaj, să mă faci mai încrezător în viață, în viitor. Draga mea, îți promit că voi rămâne puternic în drum, spre viitor… Nu uita că am ajuns în Cehoslovacia, după cum de altfel știi din ziare și de la radio. Regiunile acestea muntoase se aseamănă cu cele de la Băița noastră… (Vin mereu răniți plângând… Suspinele lor mă emoționează… Mă gândesc că aș putea fi și eu în locul lor, că poate voi fi într-o zi.)

22.12.1944 – „… Nu știu ce va aduce anul care vine… Nouă de aici, ne place să credem că nu ne-am pierdut timpul zadarnic… Cei care vom scăpa.. vom avea bucuria că am contribuit și noi…”

25.12.1944 – „Iubito, / … Iubirea mea, din zi în zi tot mai mare, să te învăluie, să te ajute și să te ocrotească. / Soare”

26.12.1944 – „Iubito, / … Darurile noastre au fost loviturile de brandt, răniții, morții… Prin mijlocul gloanțelor, al loviturilor de tun, băieții au plecat cu colindul, cu uratul…  Am avut o slujbă bisericească [în ziua de Crăciun], făcută de preoții noștri militari, pe marginea mormintelor proaspete din curtea bisercii din satul acesta cehoslovac… Nu vreau să mă plâng, vreau să fiu tare, să suport totul cu vrednicie, cu resemnare… / Te sărută Soare”

28.12.1944 – „Draga mea, / … În sat e f. puțină mișcare… A început inamicul să ne bată cu artileria grea… Lumea s-a acoperit toată de promoroacă, viața a înghețat… Iubito, mi-e sufletul greu, viața sfârșită. Am trecut și de treizeci de ani… încă n-am făcut nimic mare, nimic nemuritor… (Am scris eu poezii?) Trecere prin alba poartă…, Paradisul peregrinar și Țara de foc [titlurile volumelor de poezii] – mă gândesc atât de rar la ele, la mine cel care sunt cu adevărat, la paginile albe ce mă așteaptă acasă. Mă gândesc atât de rar… Acum visez tot mai puțin, orizonturile mi se strâmtează pe zi ce merge… Împrejurările și viața sunt mai tari decât mine… Astăzi, 28 XII 1944 – pe aceste meleaguri, sub bătaia tunului și sub urgia lui Dumnezeu abătută asupra noastră, dacă aș putea striga, n-aș cere altceva decât viață, viață… Mi-e greu să mai semnez Soare

Noaptea de Revelion / Iubito, / Nu voi avea puterea să stau până la miezul nopții… Aș zice că mi-am petrecut revelionul bine dacă te-aș visa pe tine. Te sărută Soare / P.S. Nemții ne urează an nou fericit cu brandturile.”

02.01.1945 – „Iubito, / Îți scriu la felinar, în pragul unei noi plecări…”

10.01.1945 – „… Noi nu avem decât foarte rar senzația că suntem căsătoriți. Pentru mine soția se confundă cu iubita… Cu aceeași mare iubire și dor. / Te sărută Soare”

11.01.1945 – „Draga mea, … Nu te supăra pentru jeluirile mele din alte scrisori și te rog f. mult să faci tot posibilul să-ți redresezi și tu moralul. Eu mă voi întoarce într-o zi… Am început să simt nevoia să scriu un ciclu de poezii din experiența sufletească de aici. Parcă le am în cap pe toate…”

12.01.1945 – „Iubito, / …Eu am început să mă redresez. Cred că în curând voi începe să scriu. Am ceva frumos în cap. Sunt însă grozav de ocupat. Asta mi-a risipit poezia…

Iubito, am întrerupt scrisoarea fiind chemat la datorie… De câte ori plângi pe zi?...  Toată lumea se întreabă ce pot doi soți să-și scrie atâta? Dar noi doi nu ne scriem ca doi soți…”

18.01.1945 – „Iubito, / … După război trebuie să urmeze o epocă de libertate, de dreptate socială. În această lume este locul nostru… Iubito, nu-i așa că încă nu ți-ai pierdut credința…? Nu fi îngrijorată pentru mine. Mi-am făcut rost și de șubă și de căciulă, nu mai mi-e frig.”

21.01.1945 – „Iubito, / Suntem plini de speranțe, vorbim de casă, de viitor, de pace. În curând va fi bine…  E puțin ridicol să fii atât de îndrăgostit la vărsta asta. Dar tot ce e mare e ridicol. Normală nu e decât viața de rând. Noi am fugit totdeauna de viața asta. Am dorit totdeauna să fim altfel… Iată: în fiecare zi urc poteci de munte, prin zăpadă, asud, lupt cu greutățile și cu oboseala. Dar nu mă simt extenuat. Mă simt în putere, hotărât să duc totul până la capăt, să-mi fac fărâma de datorie cum trebuie. Tu știi că am fost totdeauna f. conștiincios. Aici sunt la fel. Lumea e mulțumită de mine, sunt apreciat. Asta n-are importanță, dar înseamnă că pot face ceva oriunde aș fi pus…. Regiunea e frumoasă, ca pe la noi la Băița. Dealurile răsună atât de profund când bubuie tunul… Ne-am urcat sus, pe unde n-au fost niciodată atâtea mașini, atâtea arme și tunuri…”

25.01.1945 – „Iubito, / … Sunt din ce în ce mai departe de tine. Eu știu însă că sunt cu atât mai aproape cu cât sunt mai departe. Încă puțin și se va tremina totul… Aș vrea însă să te știu cât mai în siguranță și cât mai la adăpost… Fericirea se apropie, se apropie!”

26.01.1945 –„Sunt singur, departe… Pe aici sunt munți, e zăpadă multă, ca la noi acasă. Mă gândesc la copilărie, la părinți… Îmi pare rău că n-am putut merge până acasă… Am scris mai multe scrisori dar n-am primit niciun răspuns. Nu știu dacă a început să circule poșta în Ardeal. Adresa noastră de acasă este: Ion SOREANU [tatăl poetului], com. Băița, Of. poștal Tăuții-Măgherăuș.  Dacă poți încearcă să le scrii și tu. Să știi că mie acasă îmi spun Ion. Nu-mi spune nimeni Soare…”

29.01.1945 – „Iubito, / Ți-am scris aproape în fiecare zi, dar n-am putut să le expediez… Le vei primi pe toate odată. Sunt bine și sănătos, cu sufletul împăcat… Acum știu că ne vom vedea nu peste mult. Noi, aici, simțim că războiul se va termina nu peste mult. Mergem înainte cu entuziasm… Voi scrie și voi birui orice s-ar întâmpla… Anii pierduți îi putem câștiga printr-o muncă îndoită. Nu știu ce fac prietenii mei de la București, câte cărți au scris, câte au publicat. Sunt sigur însă că n-am rămas mai prejos decât ei, că lunile acestea de front m-au învățat anumite lucruri pe care ei nu le vor cunoaște niciodată… Cărțile bune sunt acelea care conțin mai multe și mai esențiale adevăruri de viață… / Te sărută cu dor Soare”

31.01.1945 [cu o zi înainte de a muri] – „Draga mea, / Trebuie să-ți aduc la cunoștință – ceea ce ți-am ascuns mereu până acum – că sunt foarte serios bolnav… Mi-ar trebui ceva sulfamide… Cred că nu peste mult vom veni acasă cu toții și atunci vom putea să ne vedem de sănătate… Aș fi fericit dacă a sosit declarația mea, prin care îți măresc cota lunară… Cu aceleași doruri nepotolite. / Te sărută Soare”





2: Fragmente din stările de spirit ale poetului – regăsite în ultimele pagini de jurnal (ținut pe front)


28.11.1944, Ujvilag / „Soldații sunt atât de obosiți de război că nu se mai ascund, nu se mai feresc de proiectile…”

29.11.1945, Ujvilag / „În jurul meu e iad. Artileria noastră a început să bată… În stânga noastră se aude cadența deasă a katiușei. E un atac general pe tot frontul… În momentul acesta mor atâția oameni. Morțile lor rămân necunoscute…”

15.12.1944, Csobad / „… Aseară, imediat după ce a nins, au căzut în prinsoare la nemți două companii complete. Am plâns  după camarazii pierduți. În fiecare zi devenim tot mai puțini… Unii soldați se lasă furați de iluzia unei schimbări, de speranța unei siguranțe. Moartea e prea aproape de ei, prea continuă. Și atunci trec dincolo, devin mișei de frică. Au început să treacă zilnic, cu premeditare. Sunt așa de trist pentru prostia lor, pentru micimea lor de suflet.”

18.12.1944, Novajidrany / „… Stau într-o casă părăsită, printre ruine și mobile în dezordine. Pe jos… tablouri, vase de porțelan, haine de damă… Se aude tunul, mitraliera… În curând voi muri și încă n-am cunoscut viața, viața cea mare… Moartea este aproape, în fiecare zi tot mai aproape… Ne-a cuprins pe toți deznădejdea.”

21.12.1944, Pereny / „Am intrat în Cehoslovacia. Satul acesta de început de munte e locuit mai mult de unguri…, sat sărac, îngrozit de război. Când s-au retras, nemții au spus populației că armatele ruso-române îi vor împușca, îi vor schingiui. De aceea, în primele ore n-am găsit pe nimeni în case. Oamenii se ascunseseră în pivniți. Soldații, găsind casele goale, au început să cotrobăiască prin lucruri. Când au ieșit proprietarii din pivniți, s-au iscat certuri, plângeri, tot felul de reclamațiuni. Nemții bat satul cu brandturile, ne omoară caii, soldații… Mor mereu tot mai mulți dintre noi.”

22.12.1944, Pereny / „… Mă urmărește senzația că se va întâmpla ceva catastrofal. Inamicul este tot mai îndrăzneț… La orice oră putem fi luați prizonieri, omorâți…”

24.12.1944, Pereny / „Ne pregătim de Crăciun. Am adus o ramură de brad și am încărcat-o cu tot felul de lucruri: grenade, cartușe de armă, proiectile de brandt. Subofițerul Popovici o lipește de sobă cu balegă de vacă, să nu scoată fum. Serg. Anuței mătură… A intrat femeia în casă. De când am venit aici n-a mai ieșit din pivniță. Se uită la pomul nostru, plânge. Mi-e așa milă de ea, de ei, de noi de toți. Crăciunul nostru: aceeași durere… În camera de alături, dr. Ciura pansează răniții veniți de pe poziție. Unul are o spărtură groaznică în cap. Doi sanitari îl țin de mâini… Mă gândesc: în țară a început seara de Moș-Ajun… Ai mei – câți or mai fi – stau gânditori la masă… În camera de alături plâng soldații răniți, se vaită, agonizează…”

26.12.1944, Pereny / „Situația noastră e din ce în ce mai disperată. Inamicul opune rezistență înverșunată… Soldații sunt complet demoralizați, slabi, submediocri… Ofițerii nu se deosebesc de trupă. În fiecare zi aleargă la doctor, încercând totul să poată scăpa de pe poziție. Soldații nu au conducători pricepuți, hotărâți, demni… Inamicul e viclean, organizat, puternic. Exploatează greșelile, insuccesul și slăbiciunile noastre. Crăciunul nostru s-a soldat cu 41 soldați luați de inamic, răniți, morți…”

28.12.1944, Perny / „Rămânem pe loc. Frontul pare stabilizat. Soldații dau declarații că nu mai vor să lupte, că nu au pentru ce. Se gândesc acasă la neveste, la copii, la gospodăriile prădate de cuceritori. Se consideră toți sacrificați, uitați de țară, de Dumnezeu. Au început cercetările, dările în judecata Curții Marțiale. Soldații aruncă armele pe câmp, se predau, amenință că se vor preda toți. Sunt obosiți, distruși, revoltați. Stau pe poziție cu săptămânile, fără să fie schimbați o singură noapte. Nu au echipament de iarnă suficient, nu au elan, nu au sănătate…”

30.12.1944, Buzita / „Avem un comandant stupid… A refuzat să primească în casa sa, în birou, pe ofițerii care veneau de pe poziție, sub motiv că au păduchi… În 10 zile de comandă, acest domn a reușit să fie urât de toată lumea… Este absurd, incapabil, închipuit, neomenos… Totuși, acest ofițer-caricatură, este ofițer de Stat Major.”

02.01.1945, Buzita / „În noaptea asta plecăm spre o destinație nouă… Stau singur la un felinar și scriu. Băieții lucrează la căruță… 10 ruși veniți…, obosiți, plini de praf, flămânzi – dorm pe unde au apucat, pe jos, pe scaune, pe prispă. Ei au preluat poziția noastră…”

03.01.1945, Debrete / „Am călătorit toată noaptea, în frig, pe o căruță cu muniție. Mi-au înghețat picioarele, mâinile. Mi-au căzut caii, unii au murit pe marginea drumului. Ne-am trezit dintr-o dată în fața munților Cehoslovacie, grei, de netrecut. Satul în care ne-am oprit e mic, frumos, ca satele noastre de munte de la Baia Mare. Sunt trist, îmi lipsește ceva.”

06.01.1945, Debrete / „Stăm în refacere, ne despăduchem, ne spălăm, reparăm armamentul… Locuiesc într-o bucătărie murdară, mică, friguroasă. Dormim trei într-un pat. Satul e mic și noi suntem mulți… Din 10 în 10 minute eram chemat la telefon. Primeam ordine să împart pistoale, să sap gropi antiaeriene… Trăiesc gol de pe o zi pe alta, fără timp, fără așteptări, fără regrete… Nu sunt nimic… Acum știu sigur: războiul nu m-a învățat nimic, nu mi-a dezvăluit nicio revelație. Așa începe moartea.”

18.01.1945, Iablonca / „Am adunat toți oamenii din sat să sape gropi. Ne îngropăm morții. Sunt mulți, mișcător de mulți. Îmi vine să plâng. Au murit eroic, luptând ca niște disperați. Niciodată regimentul nostru n-a luptat atât de frumos. Cine ne va mulțumi pentru toate acestea? Murim mereu, zilnic murim…”

22.01.1945, Iablonca [cu 10 zile înainte de moartea sa] / „Se aud zvonuri de pace. Toată lumea comentează, vorbește, așteaptă… Totuși oamenii continuă să moară. În fiecare zi vin răniți, cadavre. Poate, undeva, se știe că acești morți nu au nicio însemnătate… Inamicul opune rezistență înverșunată, deși cauza lui e definitiv pierdută. Mă gândesc la Lucia, la viitor. Voi merge acasă, voi scrie din nou, voi citi cărți… Totuși se aude tunul, mitraliera… N-ar mai trebui să moară nimeni…”

N-ar mai trebui să moară nimeni…” – ultimul rând scris în jurnal.


 ***
„Cand va veni moartea și mă va întreba ce-ai făcut în viață – eu îi voi răspunde: am iubit-o pe Lucia! (06.06.1942) 
„Eu te iubesc până dincolo de moarte!” (28.06.1942) 










„În satul meu, în după-amiaza aceasta, se lasă așa de frumos umbrele pădurilor peste ogrăzi…” (25.08.1942) 



Doamna Lucia SOREANU-ȘIUGARIU (n.1921) trăiește în Aachen, Germania. Mai întâi Muză, apoi reflexia Soarelui... - neobosită în a-i „risipi” strălucirea cuvintelor! 

Progresia ȘIUGARIU - continuă!