Casa memorială a poetului-erou Ion ȘIUGARIU: locul unde a răsărit Soarele în 6 iunie 1914…

 În 1976 Floarea ȘUGAR donează statului casa (din care se retrăsese si ea, cu mulți ani în urmă), casa în care a văzut lumina zilei poetul Ion ȘIUGARIU – erou în Cehoslovacia anilor 1945 la doar 31 de ani. „Soarele” cum îi spuneau cei apropiați, „însetat de lumină” cum scria despre sine că este – sufletul poetului peregrin poate adăsta acum și pe pragul casei sale memoriale care-i poartă numele, la Băița, sub aceiași codri adumbriți de Pietroasa, privind aceeași grădină care i-a inspirat atâtea incantații… „Copilul acesta singuratic e poet” își spunea adeseori și chiar plăpând și firav cum era – a putut să-și descopere și vocația de… erou: uneori se juca cu moartea-n texte, alteori il învăluia frica, deznădejdea sau disprețul. Încă înainte să meargă în întâmpinarea războiului și-a morții – în publicistică își vărsa și cauzele și năduful…

Muzeul Județean Maramureș a avut casa în patrimoniu și ani mulți a fost loc de întâlnire, inspirație și creație pentru mai multe generații de scriitori, artiști și ziariști. Comemorările de regulă au fost anuale, au rămas așa și constau ca de obicei în întâlniri ale scriitorilor cu fii satului, elevi, cadre didactice și Administrația orașului – care le și organizează acum.

Din anul 2008, casa cu fundație din piatră de vale, stâlpi din stejar, pereți din bârne crăpate lipiți cu pământ și pământ pe jos, acoperită cu șindrilă, compusă din două camere și prispă – intră în administrarea Consiliului Local al orașului Tăuții-Măgherăuș printr-un protocol semnat între Consiliul Județean Maramureș și Primăria orașului Tăuții-Măgherăuș. Urmează investiții majore pentru consolidarea imobilului și reparație capitală; se alocă fonduri și pentru drum – astfel că poteca scobită și bătucită secole cu pasul de-alungul coamei „Curăturilor” din „Dâmbuʼ Luncii” devine… Strada 80 – cu asfalt, rigole, canalizare și parapeți!

În 2013, cu un an înaintea Centenarului, a (re)născut și în Slovacia: am exportat acolo un mit, o legendă, o poveste; am împărțit cu ei nu doar eroul (pe care-l aveau deja) ci și poetul; am dus spiritul creației sale lângă trupul său împământenit, la (a)casa de veci – și acestei jertfe găsesc slovacii potrivit să i se incline mereu, mulțumindu-i că asemenea ofrandă și celelaltele 11 mii de soldați români au fost prețul eliberării lor. Frații noștri, cum ne spun – așa se și poartă: smeriți și recunoscători sinceri unui spirit cultivat și erudit care și-a sacrificat conștient viața și visul… nu fără regrete, dar care știa cel mai bine că trebuie mai întâi să (te) eliberezi ca să fii și liber! Și a trait precum a scris… Pe tot teritoriul Slovaciei, de unde-au relocat eroi în Cimitirul Militar al Armatei Române din Zvolen – slovacii au înălțat monumente în memoria acestora, astfel că Slovacia este un altar de jertfă și pioșenie.

Poetul de-acum are tot timpul: „Sunt singur, departe… Pe aici sunt munți, e zăpadă multă, ca la noi acasă. Mă gândesc la copilărie, la părinți… Îmi pare rău că n-am putut merge până acasă… Am scris mai multe scrisori dar n-am primit niciun răspuns… Adresa noastră de acasă este: Ion SOREANU, com. Băița, Of. poștal Tăuții-Măgherăuș. Dacă poți încearcă să le scrii și tu. Să știi că mie acasă îmi spun Ion. Nu-mi spune nimeni Soare…” (fragment din corespondența de pe front, 26.01.1945)

Soția poetului, Lucia – mai întâi muză, apoi reflexia Soarelui... – a fost neobosită în a-i „risipi” razele surprinse în cuvinte, până dincolo de secol… Lucia SOREANU-ȘIUGARIU (n.1920) a trăit în Aachen, Germania, până în 2015.

„N-ar mai trebui să moară nimeni…” – ultimul rând scris de poet în jurnalul său de front.

Date bio-bibliografice despre poetul-erou Ion SOREANU-ȘIUGARIU (n.06.06.1914 – d.01.02.1945) – caută:

Album bilingv româno-slovac „Ion SIUGARIU”

Ion SIUGARIU - Agenda CENTENAR (Subiecte-Dezbateri-Invitati)

„Bolnav de aurora” - Ion SIUGARIU (SOREANU) / volum de poezii

și „Progresia SIUGARIU” aici https://www.youtube.com/results?search_query=progresia+siugariu 

și aici http://casadecultura-tautiimagheraus.blogspot.com/search/label/ion%20siugariu 

Corespondență din / în exil. „Lucia Soreanu-Șiugariu –

Frau Señóra, Doña, Madame, Doamnă…

„Nu cred în fotografii ci în imaginile pe care le lăsăm în amintire…”

Vintilă HORIA

 

„O, dar aș fi vrut să fiu iubit altfel decât toată lumea, să fii atât de mare și atât de aprinsă, încât iubirea aceasta să lumineze peste veacuri. Toate așteptările mele le-am adunat în tine.” / Ion ȘIUGARIU, București, 25.03.1942 

„Am primit și de acasă ieri o telegramă prin care mă anunță că sunt cu toții bine și sănătoși. Nici nu-ți poți închipui câtă bucurie mi-a făcut această știre.”/ Ion ȘIUGARIU, 14.01.1942 

„Te rog să fii sigură că te iubesc până dincolo de moarte. Al tău, Soare” / Ion ȘIUGARIU, București, 10.09.1942

Cum supraviețuiește Muza? Nemurește, eternizează, perpetuează un destin și hălăduiește prin el… decenii la rând:

după ce-a răscolit Soarele și-a despovărat raze, după ce-a desferecat zăvoarele și-a pătruns adânc în suflet fermecându-l, după ce-a încolțit iubirea altfel și-a inspirat incantații – a ales să nu se frângă, ea, raza aceea care tresălta mereu răzbătând între cer și pământ… până să lămurească destinul frânt în 1945 și aproape înfrânt din nou după 70 de ani al acestui aureolat însuflețit și transfigurat în om 31 de ani, desăvârșindu-l în nimbul care-l închipuia licărind încă de la nașterea sa în 1914.

A valorizat cuvânt cu cuvânt toate înscrisurile de prin agende, jurnale, manuscrise, scrisori, telegrame, le-a ordonat și publicat volum după volum;

a recuperat și înnădit relații din tinerețea poetului – purtând corespondență cu foștii săi colegi de ideal și breaslă, cu urmași, succesori, terți etc.;

și-a călătorit Soarele ei pe la prietenii lui din Țară ori Exil – numai să rămână vie flacăra aceea întru care s-au mistuit deopotrivă toți: Conștiință și Caracter a scris pe destinul lor! Unii au venit mai târziu în întâmpinarea Muzei – să (o) cunoască și să afle; alții au fost dintotdeauna:

Vintilă HORIA

Nae ANTONESCU

Ștefan BACIU

Gheorghe CRIȘAN

Constantin CRIȘAN

Ovidiu VUIA

Dan CULCER

George BĂLAN

V. COPILU-CHEATRĂ.

*

„Sunt un om care am plâns prea mult în mine însumi.”

„Ca un orb alergam prin lume înainte de a te cunoaște.”

„Eu știam mai bine decât tine că mă iubeai.”

„Și dacă s-ar întâmpla să nu mai fiu, gândurile mele ar rămâne veșnic lângă tine.”

„Întinde mâinile, Santa Lucia. Mă vei găsi alături.”

„Recunoaște-mă, Lucia. Sunt eu: Soarele, Visul, Așteptarea.”

„Și te voi simți la brațul meu, alături.” (I.Ș.)  

*

Din 6 decembrie 2015 călătoresc împreună... prin Calea lactee! 

(Născută Stroescu – a văzut lumina zilei la 1 decembrie 1920. Date elocvente – aici: http://www.graiul.ro/2015/12/03/lucia-soreanu-siugariu-la-95-de-ani/ )

PS Sigur că mulți nu știți cum e să atingi câte-o amprentă de genul acesta – la scrisori mă refer… Răsfățat, mângâiere, consolare ori responsabilitate – ce poți să simți și mai ales, ce poți să crezi c-au comportat? Pentru mine… toate amestecate +datorie morală căreia i-a venit rândul: doamna Lucia SOREANU mi-a oferit o serie de scrisori, primite de la cei pe care i-am enumerat – să le pun în valoare, cândva… Deocamdată le-am spicuit – scanându-le… Tumult și Efervescență e numele lor! Le voi parcurge… și-apoi vi le arat și vouă cu tot dragul! Celor din breaslă, interesați de mai mult decât atât – le stau la dispoziție, dar ei știu asta...