Cum a fost in ”Casa de pe granita”...

... si ce-am vazut privind din ea, dupa reprezentatie:

(vezi postarea Venind (altfel!) în întâmpinarea Zilei Naționale a României... - miercuri, 11 noiembrie 2009)

Venind (altfel!) în întâmpinarea Zilei Naționale a României...

Dintre Amatorii de Arte ”Tristan Tzara”
de pe lângă Casa de Cultură a orașului TĂUții MĂGHERĂUȘ
respectiv Trupa de teatru neconvențional ”Nu, nu” -
prezintă în premieră în data de 30 noiembrie 2009
piesa ”Casa de pe graniță” (autor Slavomir MROZEK).

De ce Amatorii de Arte ”Tristan Tzara”?
Veți deduce - prin analogie - din textul de mai jos, preluat de pe Wikipedia ...

Și - de ce ”Nu, nu”?
Pentru că fiecare dintre acești tineri
(adolescenți, amatori de arte - nonconformiști, neconvenționali, în ariergarda avangardei)
nu, nu vrea să fie... trist în tzara lui!

”Da,da”...

«Cei care sînt cu noi îşi apără libertatea – explică Tzara. Noi nu recunoaştem nici o teorie.
Ne-am săturat de academiile cubiste şi futuriste, laboratoare de idei despre formă. […]
Să răcnească fiecare, avem înaintea noastră mult de distrus, de negat. Măturaţi, curăţaţi!»

«Dada învinge definitiv» - nota Tzara, încîntat că a călcat în picioare toate uzanţele şi convenţiile.

Pe Tzara îl oboseau lirismul facil şi spiritul dogmatic. În schimb, părea să fie fascinat de simţul spectacolului, de entuziasm şi, mai ales, de confruntarea directă cu publicul. De aici trage învăţături esenţiale pentru propria lui bătălie.

«Luaţi un ziar. Şi o foarfecă. Alegeţi un articol de lungime potrivită pentru poemul dumneavoastră. Decupaţi-l. Tăiaţi apoi cu grjă fiecare cuvînt din articol şi puneţi-le pe toate într-o pungă. Scuturaţi-o uşor. Scoateţi apoi tăieturile din ziar una cîte una. Copiaţi conştiincios, în ordine...»

«Pot spune că l-am cunoscut personal pe Lenin la Zürich, am jucat şah cu el. Dar, spre marea mea ruşine, trebuie să mărturisesc că pe atunci nu ştiam că Lenin era Lenin. Am aflat mult mai tîrziu.»

Amatorii noștri de arte - nu l-au cunoscut personal pe Lenin...
dar sunt totuși triști în țara noastră. Oare de ce ???
Și ”nu, nu”, nu vor să meargă până la Paris să (ne) spună asta... ”Da, da” !!!

Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896 Moineşti - d. 25 decembrie 1963 Paris)

este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet şi eseist evreu român,

cofondator al mişcării culturale dadaiste care a condus la o revoluţie majoră în artele plastice şi literatură.

Numele de "Tristan Tzara" e ales pentru - după cum spunea Colomba Voronca (soția lui Ilarie Voronca și sora lui Claude Sernet) - datorită faptului că exprima starea de spirit a tânărului poet: "trist în țară".

Mişcarea dadaistă îşi are originea în oraşul elveţian Zürich în timpul Primului Război Mondial. Tzara ajunge acolo în toamna lui 1915 şi curînd se alătură unui grup de tineri intelectuali care pun la cale "happening-urile" de la Cabaret Voltaire. Astfel s-a născut celebra mişcare Dada, care nu e o invenţie exclusivă a lui Tzara, dar "nu ar fi devenit niciodată ceea ce a devenit fără eforturile de popularizare şi diplomaţia lui" (parafrază după R. Huelsenbeck).

In 1919 se mută la Paris într-o încercare de a lansa Dada pe o scenă cu adevărat universală. Mulţi critici consideră totuşi că perioada cu adevărat inovativă a mişcării încetează odată cu acest "transfer". Fiind la Paris s-a angajat în activităţi tumultuoase cu André Breton, Philippe Soupault şi Louis Aragon pentru a şoca publicul şi a dezintegra structurile limbii.

În a doua parte a anului 1929, sătul de nihilism şi distrugere, intră în activităţile mai constructive ale Suprarealismului. Şi-a consumat mult timp pentru reconcilierea Suprarealismului cu Marxismul şi a intrat în Rezistenţa Franceză în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi în Partidul Comunist Francez în 1947, când a devenit cetăţean francez. Va demisiona din partid în 1956, ca protest împotriva suprimării revoltelor din Ungaria de către Uniunea Sovietică.

Aventurile lui politice îl vor apropia de fiinţele umane şi treptat se va transforma într-un poet liric.

Poemele lui Tristan Tzara revelează durerile sufletului prins între revoltă şi uimirea datorată tragediilor zilnice ale condiţiei umane.

A murit la Paris şi a fost înhumat acolo în Cimetière de Montparnasse.

La Moineşti există o statuie dedicată lui Tristan Tzara, a cărui inaugurare a fost făcută de Alexandru Piru.