Se afișează postările cu eticheta erou. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta erou. Afișați toate postările

9 februarie 2018

TISOVEC: „Vizita prietenilor romani din Tăuții-Măgherăuș




Înființarea localitatii Toutfalu (Tautii-Magheraus) - este legată de exilații husiți care s-au stabilit aici la mijlocul secolului al XV-lea...
Delegația română a vizitat pentru prima data orasul Tisovec în vara anului 2013, cu intenția de a urmări ultimele zile ale vietii concitadinului lor - poetul, eseistul, criticul literar și jurnalistul Ion SIUGARIU. Deja în acele zile a fost stabilită o prietenie între administratiile noastre locale...
Acum invitatia a fost prilejuita de-a 73-a aniversare a eliberării orașului nostru, Tisovec - de catre soldații români (printre care si I.S.). Delegația a fost condusă de primarul Anton ARDELEAN si a fost insotita de 22 de tineri - membri ai Fanfarei STIBINA...
Am organizat pentru oaspeții noștri o excursie la Banska Bystrica, unde au vizitat Muzeul SNP (Muzeul Eliberarii Nationale Slovace) și apoi am vizitat cel mai mare cimitir militar al Armatei Române din Zvolen, unde visele eroului nostru Ion SOREANU - cunoscut ca poet sub numele de Ion ȘIUGARIU - au intrat in eternitate...”

23 ianuarie 2017

Ce este „Marsul de recunostinta” organizat de 40 de ani la fiecare sfarsit de ianuarie in Brezno / Slovacia si cum celebreaza slovacii „Eliberarea din 1945 a orasului de catre Armatele rusa si romana”


Armata Roșie 2 U.F. (Frontul ucrainean) si Armata a 4-a romana au infruntat artileria inamicului fascist care a bombardat dinspre partea vestica prin Muntii Tatra Mica – inca 5-6 saptamani (pana la 9 martie) dupa eliberare (31 ianuarie 1945) – orasul slovac Brezno.
Desi au cazut victime 52 de soldați sovietici fata de circa 3.000 de soldati români – Istoria-i mentioneaza mereu in aceasta ordine; si oricum, ce nu relateaza nicio pagina istorica dar se transmite din gura-n gura – e „amanuntul” ca soldatii romani erau scosi (de catre rusi) mereu in inaintare… Doar cronicile fiecarei localitati slovace (care consemneaza fara intrerupere faptele locului respectiv pana in zilele noastre) mentioneaza informatii de genul „marele sacrificiu al soldaților români in cea mai mare iarna, lipsiti de îmbrăcăminte si încălțăminte, innametiti, uzi de tot si cu alimente proaste”. In aceasta confruntare armata au murit pe langa romani si rusi – 23 germani si 72 partizani ai locului.
Expresii specifice in scrierile slovace ale vremii: inamicul nu renunta…, rezistenta inamica…, pericol de incercuire… – apoi: pozitie defensiva…, teren accidentat…, sistem sofisticat de buncăre…; cetatenii amenintati din nou…, eliberatorii au decis evacuarea completă…, crearea unor militii mixte in oras (rusi, romani, localnici)…, protejarea gospodariilor de incendii provocate de explozii de obuze, artilerie și mine…
Expresii folosite de slovaci azi – corelate cu evenimentul si comemorarile anuale: respect pentru victime si faptele eroice…, primarul saluta perseverența concitadinilor pentru  comemorarea victimelor prin care s-a nascut libertatea…, împreuna pentru a onora memoria celor care au luptat si au murit pentru libertatea noastra…, cu perseverența pe urmele eliberatorilor…, pentru a cinsti memoria celor care și-au dat viața lor pentru libertatea noastra…, ghirlanda de mulțumire si un minut de reculegere onorat de cei 62 (2012), 86 (2013), 60 (2014), 50 (2015), 86 (2016), 90 (21-ian-2017) participanti la Marsul comemorativ – anual, pe skiuri sau… pedestru.
Angajamentul fata de traditia aniversarii eliberarii orasului Brezno prin reconstituirea traseului pana in munti pe unde au inaintat armatele ori s-au infruntat cu nemtii – il respecta mereu fondatorii grupului initiator sau descendentii unora. La mars participa membri ai Uniunii slovace a luptătorilor antifascisti, Clubul sportiv, Clubul de turisti slovaci si Cetăteni ai orasului + Asociatia femeilor vesele. Pe culme, la foc de tabara frig slanina iar la coborare, intr-un alt oras – „linia de sosire” dupa arcul de 12 km. strabatut in cinstea eliberatorilor – sunt asteptati cu paine cu untura si ceapa; bere, ceai si cafea; se canta in traditia locului si cu instrumentele consacrate. Iarna, frigul, hrana, bautura si divertismentul – precare, ca perioada evocata.
Ceremonia de depuneri de coroane si omagierea Eroilor are loc anual la sfarsitul lunii ianuarie, la Monumentul din centrul orasului Brezno, in prezenta Guvernamantului local si Invitati. Monumentul a fost ridicat in cinstea armatelor eliberatoare (romana si rusa), a jertfelor acestora, si simbolizeaza „Muntii Tatra intr-un relief de marmura”… – cavou rece – dar orasul si oamenii lui sunt calzi, recunoscatori sinceri, smeriti si… dintr-o bucata:
am ratat nu doar un pod ci si o scoala sau o strada… – adica unele dintre acestea puteau sa poarte un nume, numele poetului-erou Ion SOREANU-SIUGARIU
[un patriot roman, refugiat in Bucuresti din Ardealul ocupat, licentiat in litere, ofiter in rezerva, concentrat pe front si reintors cu razboiul pentru eliberare, erudit idealist cu vocatie europeana, nascut in 06.06.1914 in Baita (Romania) si mort in 01.02.1945 organizand apararea la periferia dinspre gara a orasului Brezno (Slovacia)]
cazut in asaltul pentru eliberare „pana la capat”… insa vor purta alt nume (cf. recomandarii Ambasadei Romaniei in Slovacia – culmea, nu?!) sau nu vor mai purta deloc… dintr-un exces de zel „diplomatic” romanesc (petrecut in 2015, datorat precautiei incidentale absolut jenante cu controversata Lege 217/2015 – pentru un soldat mort pe front in razboiul antifascist doar pentru ca inainte scria poezii si-si permitea sa reflecteze si sa aiba opinii… la gazata!). Oricum, slovacii au salvat aparentele atunci si au dedicat podul „Armatei Romane Eliberatoare” – ca sa depaseasca onorabil incidentul dar si… definitiv superficialitatea si ambiguitatea „inaltilor functionari” romani din Ambasada Romaniei in Slovacia!

Nota Bene: Si anul acesta, ca de obicei, la o saptamana dupa mars (27-ian-2017), slovacii vor reconstitui in centrul orasului teatrul de razboi si evenimentele (de mai mare anvergura decat anul trecut – asa am aflat; vezi aici cum a fost in 2016: https://www.youtube.com/watch?v=vBokgvtvNr8 )   

Marsul de recunostinta - linkuri la editiile 2012-2016: http://www.stredoslovaci.sk/podujatia-170121_pochod_vdaky_cierny_balog_brezno

















COMPLETARE - 30.01.2017:

BREZNO: ANIVERSARE - CEREMONIE - COMEMORARE:
72 de ani de la eliberarea orasului Brezno - Slovacia.
Noi sa ne amintim de poetul-erou (aici) Ion SOREANU-SIUGARIU
si veteranul de razboi (copil de trupa - atunci si aici) Miron IUSTIN: https://www.facebook.com/tomas.abel.br/posts/1817647408476494 


Rekonštrukcia... 1945: Politistul slovac Ľuboš Nepšinský s-a inrolat - 
profund marcat de eroismul si jerfa poetului nostru Ion SOREANU-SIUGARIU - 
pt. eliberarea orasului lor. 
A mai avut o serie de initiative (si acolo si aici) - dedicate memoriei poetului, ca voluntar... 


Cimitirul Michalová - locul primei inhumari a poetului Ion SOREANU-SIUGARIU alaturi de alti soldati (in spatele frontului): 
monument ridicat in memoria eroilor morti in zona.
In Slovacia, peste tot unde au existat morminte de razboi - 

s-au ridicat monumente comemorative dupa relocarea eroilor in Cimitirul Militar al Eroilor Armatei Romane din Zvolen.


18 septembrie 2012

Parteneriat / Infratire


  - publicat pe http://www.romani.sk/forum/viewtopic.php?f=12&t=118#p441

Buna ziua!

Caut de ceva vreme romani in Slovacia - pentru info. generale deocamdata...
Profesional - m-ar interesa sa stabilesc contacte cu ong (asociatii / fundatii, etc.),
ziaristi, scriitori (vorbitori de limba romana)
pentru parteneriate (comemorative)

si cu reprezentanti de administratie publica locala - pentru o ulterioara infratire cu orasul meu.

Reprezint Casa Oraseneasca de Cultura Tautii-Magheraus (http://casadecultura-tautiimagheraus.blogspot.ro/search/label/ion%20siugariu).

Mi-as dori „reconstituirea liniei frontului” pe care a inaintat si murit in 1945 poetul-erou Ion SIUGARIU (Soare) = sublt. r. Ioan I. SOREANU
in 2014 (la 100 de ani de la nasterea sa)
sau in 2015 (la 70 de ani de la deces).
Contacte in localitatile Pohronska Polhora (Polhora pri Brezno), Tisovec, Brezno sau Zvolen - sunt cele mai importante.

Faptele, prin urmare, au fost acestea - din marturia de mai jos:
După ocuparea orăşelului Tisovec, ne-am îndreptat spre oraşul Brezno de pe valea rîului Kran. Şoseaua, minată şi barată de tot felul de obstacole, ne-a obligat s-o apucăm peste creste, unde am dat de nemţi şi unde am stabilizat frontul. Între timp, Brezno a fost cucerit de alte unităţi ale noastre, şi tot efortul s-a concentrat pe păstrarea cu orice preţ a oraşului. Oraşul însă a fost supus zi şi noapte unui masiv bombardament de artilerie, al cărui tir se zice că era dirijat de doi nemţi, care rămăseseră ascunşi în turnul bisericii şi aveau cu ei aparat de radio-emisie.
Pentru a nu expune primejdiei coloanele aflate în marş, comandantul regimentului a ordonat replierea acestora pe extremele oraşului. Se crease totuşi învălmăşeală prea mare, şi era absolută nevoie de un spirit calm care să ordoneze desfăşurarea acestei mişcări. Deşi colonelul l-a invitat pe Soare în trăsura personală, să-l ducă în spatele frontului (Soare fiind foarte bolnav, dureri atroce din cauza unei infecţii în organism, de neremediat în condiţiile de front), Soare totusi a refuzat şi a rămas pe loc. E chiar ora cînd artileria germană începe să tragă din plin asupra şoselei aglomerate şi a căii ferate care ducea spre oraş. Soare, în clipa aceea, se afla chiar pe marginea şoselei, într-un punct pe care el îl va fi socotit ocrotit de orice primejdie, calm, continuând să dea ordine. Un proiectil însă a căzut foarte aproape, explozia l-a surprins în picioare. Cei de faţă la această nenorocire spun că i-au fost fracturate amîndouă picioarele, a fost de asemenea lovit şi în abdomen. I-au strâns imediat coapsele în moletiere, ca să poată stăpîni pierderea mare de sînge pe care o avea, l-au urcat în ataşul unei motociclete şi au pornit cu el spre ambulanţa regimentară. Soare a mai apucat să spună cîteva cuvinte – „Lucia, te pierd... Salvaţi-mă... ”– după care şi-a pierdut cunoştinţa. În drum spre ambulanţă, cam la vreo zece minute după rănire, s-a stins fără să-şi mai fi revenit.
A fost înmormântat în cimitirul comunal din Polhora pri Brezno, în ziua de 1 februarie, împreună cu alt sublocotenent – Stoica, tot din unitatea noastră, şi încă şapte soldaţi căzuţi în aceeaşi zi. Slujba au făcut-o preotul regimentului şi preotul satului, au luat parte femei şi oameni din sat, de asemenea un mic grup de partizani slovaci, garda de onoare.


A fost stramutat ulterior in Cimitirul de onoare al eroilor romani din Zvolen.

Astept cu interes vestile dinspre Dvs.!
Cu prietenie - Angela MICLEA, ziarist
Director Casa Oraseneasca de Cultura - Tautii-Magheraus
angela.miclea@yahoo.com