Ion ȘIUGARIU: RESTITUTIO IN INTEGRUM
(2)
Cartea
este alcătuită simplu, cum nu mă caracterizează
dar
din perspectiva profanilor, ucenicilor, neavizaților –
m-am
transpus în cititor subiectiv, pasiv –
și-am
conceput-o liniar, cu toate poeziile scrise, publicate de poet sau nu.
Doar
titlul este elaborat ( și-acela de poet, într-o metaforă:
„Te-am cătat în mine, cum într’o pădure,
Să-mi mângâi sufletul bolnav de auroră …”)
care
– desi-i o sintagmă sinonimă cu „însetat de lumină” –
este
de alt ordin, mult superior și
comportă
prin evocarea repetată și obsesivă a aurorei
–
o
stare de spirit asumată de poet:
este
starea lui de transcendental conștient, impus;
este
starea lui de grație,
este
boala lui voluntară.
„Prinț de rouă” mai putea fi titlul acestui
volum –
însă
era impropriu pentru că induce volatilitate
iar
eu regăsesc poetul mereu ancorat în destin…
Volumul
se adresează în primul rând consătenilor poetului
respectiv
concitadinilor care,
mai
mult au auzit de Ion ȘIUGARIU decât să-i fi învăluit slova lui…
Și-am
vrut să dezleg acest mister – misterul Ion ȘIUGARIU –
aici,
acasă, printre ai lui, cu cei care citindu-i poezia
vor
rezona – căci sursa, energia care a generat aceste poezii
sunt
Băița, Pietroasa, minerii lui, familia, consătenii, iubirea și Ardealul –
în numele căruia s-a oferit ofrandă.
Din
punct de vedere transcendental –
îl
putem reconfigura mereu și mereu, altfel –
după
orizonturile oferite dar neexplorate.
Ion
ȘIUGARIU
–
spre deosebire de cei consacrați, împliniți, finiți – de facto,
a
deschis fronturi multiple și așteaptă la zenit...
A murit la 31 de ani. De atunci și
pănă azi –
cei
care capteză unda, rezonează și străbat orizonturile Ion ȘIUGARIU
iși
crează propriul labirint și sondează:
funcție
de exercițiile pe care le face fiecare –
Ion
ȘIUGARIU se poate releva mereu altfel și mai mult…
Incidența
cu Ion ȘIUGARIU – în câmpul spiritual al creației sale
poate
genera erudiți –
dacă
exercițiile identifică cu perseverență necunoscutele
căci progresia
ȘIUGARIU nu stă într-un exercițiu care,
dacă
nu intră într-un sistem, într-o matrice,
dacă
nu (se) perpetuează – rămâne unul
singular și nesemnificativ.
Frecvența
sporită este o condiție!
Ion
ȘIUGARIU este un concept, este propriul său concept.
Și-a
stabilit înainte coordonatele virtuale, s-a circumscris
și-și
crea cu cerbicie extensiile necesare transpunerii identic-ideatice;
se
dorea în cele din urmă perfect și performa…
Pe
front, pe frontul adevărat, chiar și atunci când a murit –
sunt
convinsă că era în aceeași transă: concepea, evoca, invoca, imagina…
În
1 februarie 1945 la ora 11 și 10 minute
proiectilul
i-a spulberat visul cu care l-a surprins… Și cuvintele s-au transfigurat
înaintea poetului – dar n-au murit!
Eu
incerc să-l reconstitui – de aceea trebuie să-l recuperam
nu
doar în memoria colectivă ci să-i reconfigurăm idealurile, să le continuăm…
Supun
judecății Dvs. de valoare – acest spirit și multiplele sale valențe posibile.
Lasați-vă învăluiți în
aurora (i)luminării Cuvântului...
Progresia ȘIUGARIU - continuă! Aderați!
Progresia ȘIUGARIU - continuă! Aderați!
Eu,
de regulă, complic lucrurile dintr-o tendință (nativă) – justițiară,
pentru
că jurnaliștii (de vocație) sunt justițiabili prin natura lor spirituală
spre
deosebire de profesionișii justițiari –
care aplică litera (altora) rigid
și
reduc la norme și legi orice entitate.
Spiritul este materia cu care lucrez eu… În numele Domnului
Ion ȘIUGARIU
și
în numele meu!
Angela MICLEA-MUREȘAN, jurnalist, poet
(Director Casa Orășenească de Cultură
TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ)
