Se afișează postările cu eticheta aurica petrusca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta aurica petrusca. Afișați toate postările

20 ianuarie 2013

Comemorare poet Ion SIUGARIU. Tema: mineritul. „Din lumea noastra fara cer”: versurile poetului si cantecele populare mineresti ale lui Nicolae SABAU. Lansare DVD. In 20 ianuarie 2013, ora 15


Manifestare dedicata memoriei poetului-erou Ion SIUGARIU de catre scriitorii maramureseni.
Rapsodul Nicolae SABAU dedica cantecele sale cu specific minier - ortacilor din imprejurimile Baii Mari.  




Poezii de Ion SIUGARIU:

MANIFEST
Pe străzile oraşelor trecem grăbiţi,
Printre ziduri şi umbre. Palide făclii
La răspântii aprindem. Tot mai obosiţi,
Ne cuprind în amurguri orele pustii.
Fără de seamăn împrejurul nostru cresc
Apăsătoarele, inumanele tristeţi.
Mult aşteptata Auroră, semnul ceresc,
Nu se-arată pe cer. Ci, prieteni poeţi,
Să părăsim întunecatele cetăţi
Şi să purcedem spre larguri. Liberi să fim!
Porţile zăvorâte cu şapte lăcăţi,
Iluminaţi şi drepţi, chiar azi să le zdrobim.
Că visurile noastre, pure arătări,
Cetăţile acestea nu le cuprind nicicând;
Spre nemaivăzutele, cereştile zări,
Necontenit ne poarte vifornicul gând...

OAMENI
Îngerul nepământean al harnicei morţi
A trecut prin oraş, nevăzut, ca un duh.
Pe urma lui, prin întunecatul văzduh,
Părea să se deschidă uriaşe porţi.
Cu săbii şi flăcări, atunci, din pământ –
Sub cerul de moarte’ngheţat,
Ne-am smuls şi-am strigat
Către suveranul de sus guvernământ:
Noi, înalţii-omenirii interpreţi,
V’adresăm azi un energic protest
Pentru abuz de putere. Jugul acest
Nu-l mai răbdăm. Semnat:
Artişti, pictori, poeţi...

MINERI
Nu v’am uitat, minerii mei. Îmi pare
Adeseori că trec cu voi spre mină,
Pe Valea Roşie: o coloană lină,
Înşiruită pe o dungă de cărare.
Cu-aceeaşi lampă de carbid în mână,
Păşim tăcuţi, cu frunţile-aplecate,
Îmbătrâniţi şi scunzi, puţin aduşi de spate,
În laibăre şi cioareci vechi de lână.
Subţire, din înalt de zări, se lasă
Amurgul peste sat. În fiece ogradă,
Să vadă Craiul Nou, ies fetele din casă.
Şi noi intrăm, tăcuţi, pe gânduri, în baladă... 

SATUL MEU ARDELEAN
Când, printre ceţuri, câteodată mă frământ,
De satul meu ardelean mi se face dor,
De minerii mei simpli şi buni. Încă mă dor
Peregrinările lor negre prin pământ.
Îi văd, pe potecile umbroase trecând,
Ca nişte arse făclii, cu lămpile’n mâini,
Peste munţi de piatră, neclintiţi stăpâni,
Spre lumina de sus îi poartă tristul gând.
Înfruntă anotimpurile. Anii grei
Îi încovoaie tot mai mult. Ci se tot duc,
Visând acelaşi soare. Singur mă usuc,
Că nu sunt şi eu printre voi, minerii mei...

MUNŢII MEI PRIETENI
Mă gândesc şi-acum cu drag la munţii mei,
Nebiruiţi de timp şi aspre vijelii;
Munţii româneşti ai Ardealului, Făclii,
Creşteau spre cer. O, veşnic singuri, munţii mei!
Mi se păreau peste adâncuri – veşnicii
De glorie străbună. Încă, printre ei,
Mai rătăceau, din basme, româneştii smei 
Şi feţi-frumoşi, şi zâne – pure veşnicii!
Se ridicau, prin neagra vreme, neclintiţi,
În spaţii tot mai clare. Dreptele lor frunţi
Larg străjuiau nemărginirea, munţi iubiţi!
Nebiruiţi de timp, înalte străji, cărunţi,
Rătăcitorul drum prin lume voi mi-l ştiţi
Şi aşteptaţi să mă întorc, dragi prieteni – munţi...

MINERII MEI
Cu lămpile nedespărţite’n mână,
Cu hainele murdare de otrăvuri şi ţărână,
Îi văd cum merg încet, slăbiţi, cărunţi,
Minerii mei, din satul mic de peste munţi...
În ochii lor atâta plumb şi atâta oboseală,
A’ngrămădit viaţa cenuşie şi banală,
Atâta resemnare oarbă în picioare,
Că mersul lor căznit şi trist mă doare.
Din fundul munţilor îmbătrâniţi şi grei,
Au scos grămezi de aur, bogăţii.
Din neagra sihăstrie a pietrelor pustii,
Dar au rămas tot fraţi cu sărăcia, tot golani,
Tot slugi la alţii, fără hrană, fără bani,
Tot aplecaţi de spate şi de frunţi.
Minerii mei, din satul mic, de peste munţi.
Mă uit la ei, cum merg încet printre arini,
Tăcuţi şi trişti, cu pumnii plini
De noduri şi de bătături, cu ochii goi.
Şi gândul mi se’ntoarce înapoi
La vremile de iobăgie şi de jug,
La vremile de roată şi de rug,
La toate suferinţele şi caznele de-atunci.
Şi-i văd, mereu ca azi, legaţi de-aceleaşi munci,
Tot ei, tot slugi, mereu la alţi stăpâni,
Cu-aceleaşi negre lămpi în mâini...
Şi, cum privesc aşa, tăcut la ei,
Mă simt şi eu aproape de minerii mei,
Cu lampa’n mână, mic, stingher:
Şi tatăl meu e tot miner!...


5 iunie 2012

5 iunie 2012: lansarea volumului de poezii „Bolnav de auroră” - autor Ion ȘIUGARIU

Ion ȘIUGARIU: RESTITUTIO  IN  INTEGRUM  (2)
Cartea este alcătuită simplu, cum nu mă caracterizează
dar din perspectiva profanilor, ucenicilor, neavizaților  –
m-am transpus în cititor subiectiv, pasiv  –  
și-am conceput-o liniar, cu toate poeziile scrise, publicate de poet sau nu.
Doar titlul este elaborat ( și-acela de poet, într-o metaforă:
„Te-am cătat în mine, cum într’o pădure,
Să-mi mângâi sufletul bolnav de auroră …”)
care – desi-i o sintagmă sinonimă cu „însetat de lumină” –
este de alt ordin, mult superior și
comportă prin evocarea  repetată și obsesivă a aurorei –
o stare de spirit asumată de poet:
este starea lui de transcendental conștient, impus;
este starea lui de grație,
este boala lui voluntară.
„Prinț de rouă” mai putea fi titlul acestui volum –
însă era impropriu pentru că induce volatilitate
iar eu regăsesc poetul mereu ancorat în destin…
Volumul se adresează în primul rând consătenilor poetului
respectiv concitadinilor care,
mai mult au auzit de Ion ȘIUGARIU decât să-i fi învăluit slova lui…
Și-am vrut să dezleg acest mister – misterul Ion ȘIUGARIU –
aici, acasă, printre ai lui, cu cei care citindu-i poezia
vor rezona – căci sursa, energia care a generat aceste poezii
sunt Băița, Pietroasa, minerii lui, familia, consătenii, iubirea și Ardealul –
în numele căruia s-a oferit ofrandă.  
Din punct de vedere transcendental –
îl putem reconfigura mereu și mereu, altfel –
după orizonturile oferite dar neexplorate.
Ion ȘIUGARIU
– spre deosebire de cei consacrați, împliniți, finiți – de facto,  
a deschis fronturi multiple și așteaptă la zenit...
A murit la 31 de ani. De atunci și pănă azi –
cei care capteză unda, rezonează și străbat orizonturile Ion ȘIUGARIU
iși crează propriul  labirint și sondează:
funcție de exercițiile pe care le face fiecare –
Ion ȘIUGARIU se poate releva mereu altfel și mai mult…
Incidența cu Ion ȘIUGARIU – în câmpul spiritual al creației sale
poate genera erudiți –
dacă exercițiile identifică cu perseverență necunoscutele
căci  progresia ȘIUGARIU nu stă într-un exercițiu care,
dacă nu intră într-un sistem, într-o matrice,
dacă nu (se) perpetuează  – rămâne unul singular și nesemnificativ.
Frecvența sporită este o condiție!
Ion ȘIUGARIU este un concept, este propriul său concept.
Și-a stabilit înainte coordonatele virtuale, s-a circumscris
și-și crea cu cerbicie extensiile necesare transpunerii identic-ideatice;
se dorea în cele din urmă perfect și performa…
Pe front, pe frontul adevărat, chiar și atunci când a murit –
sunt convinsă că era în aceeași transă: concepea, evoca, invoca, imagina… 
În 1 februarie 1945 la ora 11 și 10 minute
proiectilul i-a spulberat visul cu care l-a surprins… Și cuvintele s-au transfigurat înaintea poetului – dar n-au murit!
Eu incerc să-l reconstitui – de aceea trebuie să-l recuperam
nu doar în memoria colectivă ci să-i reconfigurăm idealurile, să le continuăm…
Supun judecății Dvs. de valoare – acest spirit și multiplele sale valențe posibile.
Lasați-vă învăluiți în aurora (i)luminării Cuvântului...
Progresia ȘIUGARIU - continuă! Aderați!
Eu, de regulă, complic lucrurile dintr-o tendință (nativă) – justițiară,
pentru că jurnaliștii (de vocație) sunt justițiabili prin natura lor spirituală
spre deosebire de profesionișii  justițiari – care aplică litera (altora) rigid
și reduc la norme și legi orice entitate.
Spiritul este materia cu care lucrez eu… În numele Domnului Ion ȘIUGARIU
și în numele meu!
Angela MICLEA-MUREȘAN, jurnalist, poet
(Director Casa Orășenească de Cultură TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ)

27 septembrie 2011

Altfel de co-incidenta cu cartea: bibliotecari prezenti la o lansare


 După Colocviul bibliotecarilor profesioniști -
organizat de Biblioteca Județeană „Petre DULFU” Baia Mare (director Teodor ARDELEAN),

Editura Dacia XXI Cluj Napoca a lansat primul titlu din 5
- câte va întruni colecția de autor „Ion ȘIUGARIU” -
conform protocolului survenit intre părți
(Editura și Primăria orașului Tăuții-Măgherăuș / primar Anton ARDELEAN)
ca urmare a ofertei editurii (girată de scriitorul Ion VĂDAN)
de promovare a „scriitorilor la ei acasă”.
Dintre descendenți - a participat nepoata poetului, Aurica PETRUȘCA.