Se afișează postările cu eticheta miron iustin. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta miron iustin. Afișați toate postările

10 ianuarie 2019

Soldatul veteran - MIRON Iustin ( 1 iunie 1928 - 9 ianuarie 2019)

Orfanul de mamă adoptat de Armata Română,
copilul de trupă al celui de-Al Doilea Război Mondial,
camaradul multor eroi și ulterior a memoriei acestora,
veteranul neobosit în a consfinți, consemnând 74 de ani la rând, faptele de arme și vitejie –
soldat voluntar al visului vertical al Patriei sale, România –
și-a întâlnit Îngerul… Acum sunt printre stele, adăstând la vămile spiritului, 

să intre-n Împărația celor Drepți!

Cetățeanul de Onoare al Orașului Tăuții-Măgherăus
– MIRON Iustin –
a decedat ieri, 9 ianuarie 2019. S-a născut la 1 iunie 1928.
Fie-i țărâna ușoară!

*
„Miron Iustin, rămas orfan de mamă în 1934, cu tatăl plecat la muncă în Braşov, a ajuns în 1940 slugă la un măcelar ungur la Aghireş, nu departe de Cluj. Printr-o întâmplare nefericită, este bătut crunt de stăpân şi de prietenii lui, salvat de un vecin, îşi ia lumea în cap şi pleacă la Cluj.
Reuşeşte să treacă graniţa impusă în România şi ajunge la Turda, la punctul de triere a refugiaţilor. Neavând pe nimeni, împreună cu alţi patru copii, este înrolat ca şi copil de trupă în Regimentul 89 Infanterie Braşov. Învaţă carte mai departe şi devine telegrafist militar la staţiile TFF. După bombardamentele americane de la Braşov, unitatea se mută la Codlea, unde îi prind evenimentele de la 23 august 1944.
Cu instrucţia de front făcută, se înscrie voluntar participând la luptele pentru eliberarea Ardealului până în Ungaria şi Cehoslovacia, deşi avea doar 16 ani.”
(„Mureşul curgea cu cadavre şi sânge. Șapte ne-am mai întors din toată compania” –
INTERVIU cu MIRON Iustin, de Cristian NEGREA - aici: http://www.ziaristionline.ro/2015/09/01/negationistii-eroilor-romani-elie-wiesel-mae-mapn-un-fost-copil-de-trupa-martor-la-moartea-lui-ion-siugariu-interviu-cu-miron-iustin-de-cristian-negrea-si-video-de-angela-miclea/?fbclid=IwAR1YkSN_Qc91Yp_bPQIIXaEl_9xy1BarWrKHdF-pEq2fHFgh0p0WQ5EPHaY)


16 iunie 2014

Cuvantul meu – in deschiderea Centenarului poetului-erou Ion SIUGARIU





Soldat(a) visului vertical -
m-am echipat adecvat 
pentru că am identificat războiul perpetuu,

războiul cuvintelor…



Și totuși, paradoxal,

ÎN CUVÂNT există sparanță deși, cele potrivite,

cuvintele care să armonizeze perfect oamenii între ei –

nu s-au găsit.

Există doar nișe, tabere, fronturi, tranșee

în care oamenii rezonează sincer între ei –

si-acelora le cresc aripi, aripile speranței…

dar zoborul li se încrucișează cu al altora

și-si frâng  aripile…



Poeții, scriitorii fie își smulg propriile pene

fie culeg penele altora, prin tranșee – și scriu,

scriu…  – pentru frontul celălalt,

în perspectiva păcii sau remizei;

cel mai mult  totuși – caută pacea sufletului,

și pentru scurte perioade (cât ține iluzia!) –

au impresia vagă c-au învins

dar lupta-i continuă

căci în interiorul fiecăruia  e (z)baterea…



Al cui este războiul acesta?






Ne-am întâlnit azi în „Progresia ȘIUGARIU”!

Vom afla după 100 de ani

Când și cum a răsărit Soarele în 6 iunie 1914

și iluminările care au marcat, desăvârșit  

și nemurit  o ființă umană.



Sunt Angela MICLEA,

directorul Casei Orășenești de Cultură

și salut prezența Dvs.  printre randuri… 



Salut prezența delegațiilor din Ungaria, Polonia

și Slovacia – cei cărora le-am dezvăluit anul trecut

numele ofrandei: Ion ȘIUGARIU.



Așadar, să ne adăpostim  în ȘIUGARIU,

să ne adăpostim  în cuvânt…

Ceea ce evocăm azi, pe cine evocăm –

dincolo de sentimentele și emoțiile surprinse

în opera sa poetică – ne interesează:

latura publicistică, critică, jurnalistică

si sigur – nu cât a apucat să spună

ci tendința de cum și mai ales ce-ar fi putut spune

trebuie conștientizată…