BIHARI Zoltan - filozofia spiritului. In memoriam

Oaspetele nostru a fost dr. BIHARI Zoltan – filozof, profesor la Universitatea din Tokyo

(autor articol original - în limba maghiară - CSOMA Gyӧrgy, 

publicat în Bányavidéki Fáklya / 6 septembrie 1980)

 

-          Atât știm despre Dvs.: că v-ați născut în Băița, că ați terminat școala în Baia Mare și ați călătorit în jumătate lumea. Vorbiți o mulțime de limbi străine, aveți trei doctorate, și de la începutul anilor '50 sunteți profesor la Universitatea din Tokyo.

Cu ce vă ocupați la facultate?

-          Cu literatura universală, dar eu sunt filozof. Literatura de aceea mă interesează pt. că prin literatură pot mai ușor ajunge / descifra decât prin filozofie – gândirea lumii. Dacă spun filozofie – toată lumea se gândește la Platon, Kant, Aristotel și Schopenhauer sau alții. Noi zicem despre filozofia pură că se referă la gândirea omenească, în context istoric și geografic. Eu am propria mea filozofie și asta este despre ființa umană. Filozofia adevărată este despre oamenii care sunt în viață. Dar eu cercetez cultura diferitelor popoare – ce scriu acestea despre oameni,  cum văd viața propriu-zis. Și asta de multe ori iese mai bine într-un roman decât într-o lucrare filozofică. Foarte multă literatură cercetez în facultate și cer și studenților mei să citească în diferitele lor limbi – engleză, franceză, germană etc., adică să citească în original cărțile. Eu predau în engleză și japoneză, vorbesc 7-8 limbi, și încă tot atâtea înțeleg.

-          Cum ajungeți de la Băița la Tokyo?

-          Cea mai scurtă cale este din Aeroportul Tăuții-Măgherăuș, zbor către București, de acolo Moscova, apoi Moscova-Tokyo. În 13 ore pot să ajung.

-          Asta am înțeles, dar cum a fost drumul lui Bihari Zoltan?

-          Nu vreau să-mi fac biografia, asta nu are niciun sens. De fapt am scris despre acest lucru în ziarul Pentru socialism, în urmă cu șase sau opt ani.

-          Ce vă leagă de locurile natale?

-          Ce mă leagă de locurile natale? E greu de descris. Ceva este, dacă nu ar fi – nu m-aș mai întoarce, și nu m-aș întoarce atât de des. De fapt – destul de des vin, vin mai des decât oricine din colțul acela de lume, colegii-mi și spuseră că vin prea des. Aici am familia, tatăl meu – de 90 de ani, frații; aici, este acest frumos și liniștit loc, copacii… – toate parcă îmi vorbesc, doar aici mi-am petrecut copilăria. Acest lucru nu se poate uita. Îmi iubesc locul natal. De ce? Întreabă un băiat de ce iubește o fată! Nici el n-o să știe să-ți răspundă… Îmi învăț studenții să aibă o viziune reală despre oameni. De aceea le spun: lumea nu înseamnă doar America, Franța, Anglia. Eu le recomand să viziteze și Europa de Est, România – să cunoască această țară și acest popor care a progresat foarte mult în ultimii ani. Bogăția lumii ar trebui să fie însăși popoarele – nu acei bogați puțini, în timp ce popoarele lor suferă.

-          Ce știu studenții dvs. despre România? Le povestiți despre țară și locurile natale?

-          De fiecare dată când mă întorc, mă întorc încărcat cu reviste, cărți și vederi. Le vorbesc despre cultura, literatura, pictura, muzica – comorile pe care dacă nu le-ar cunoaște ar rămâne săraci. Părerea mea este că un om inteligent ar trebui să știe despre fiecare țară și cultura ei atât cât se poate. Nu-i bine să ne limităm doar la șabloanele mari.

-          După părerea dvs. – care ar fi un lucru important pentru a le cunoaște?

-          De exemplu, pentru o carte bună trebuie să citești și să te informezi foarte mult. Ar fi și obligația popoarelor de a nu înlătura anumite culturi. Și culturile mici ar trebui să fie făcute cunoscute – pentru că fiecare cultură este proprie spiritului său. Ține de inteligență ca și cultura noastră să nu o punem deasupra altor culturi. Trebuie să deschidem viziunea omului, pentru că limitele cunoașterii sunt infinite… Ne trebuie multe cărți bune, cărți sănătoase, care să ne dezvăluie ce frumoasă și bogată este viața omului. 

-          Pentru mine e un pic curios că dvs., ca filozof, sunteți omul realității și obiectivității.

-          Ne trebuie unele principii, asta e teoria mea. Dar, dacă teoria rămâne doar teorie – nu are nicio valoare. Și teoriile ar trebui adaptate realității.

-          Ați spus că vă ocupați cu literatura comparată. Cât sunteți de informat cu privire la literatura română actuală?

-          Am foarte multe cărți în limba română și maghiară. Din păcate – nu dispun de timpul necesar pentru a le putea citi pe toate. Printre scriitorii mei preferați se numără Coșbuc, Eminescu, Sadoveanu, Szӧcs Kalman, Sűtӧ Andras. Trebuie să recunosc că nu sunt întrutotul la zi cu literatura română.

-          Dvs. citiți foarte mult. Îmi puteți spune ce tehnică folosiți pentru a vă însuși atâtea informații?

-          Citirea rapidă. Asta e atât de necesară ca și, de exemplu, un telefon sau o mașină. Și constă că omul pune mâna pe o carte și, oricât ar fi de groasă, se uită la cuprins, citește câteva rânduri din prefață și urmărește sfârșitul. Eu în 5 minute mă uit peste o carte de 200 de pagini, și pot să spun, în mare, despre ce este vorba. Dacă consider că merită – o cumpăr. Nu am timp să citesc cărți slabe ori fără înțeles. Timpul irosit degeaba face viața fără rost.

-          Dvs. aveți timp liber? Cum vi-l petreceți?

-          Noi, profesorii „străini”, trăim separat în capitala Japoniei. Avem o casă cu săli de sport, cluburi, câini… Lunar mă duc pentru a face conversație; hobby-ul meu este cititul cărților și teoria.

-          V-ați gândit să vă întoarceți?

-          După pensionare, dacă n-o să mai fiu de folos facultății – mă voi întoarce. Dacă-i vorba de odihnă, aici aș dori să mă odihnesc, în pământul natal. Dacă voi avea energia, o să mă ocup mai mult cu literatura română, cultura: aș dori să o fac cunoscută în lumea întreagă, pentru că foarte puțin se știe despre minunata și bogata cultură românească. 

***

pagină din volumul:

informație din publicația: