„Sate în genunchi”
„o luptă cu umbrele
o bătaie lungă și
sângeroasă
un amurg peste toate
lucrurile…” (Gavril BÂLE)
[(Au plecat ai noștri și vin ai altora – ce nu-i
clar? Că Diaspora noastră nu doar că nu se întoarce – dar își asigură viitorul
copiilor... tot p-acolo?! Deci... adio viitor „tradițional” – da' nu-i vorbă,
că ai noștri de asta au și fugit... însă refuzăm co/incidența cu adevărul:
sărăcia mulțimii-i „conservată” de unelte primitive, nu știu cum să vă mai
spun... că oamenii au obosit, și tânjesc și ei să prindă secolul tehnologiei –
cu țarina lor, cu vacă cu tot și cu păsările din bătătură – și nu știu cum, ori
nu pot că n-au cu ce... și-o iau razna peste hotare și pustiul s-alege de tot
și toate, adică... pârloagă lângă pârloagă lângă pârloagă... și doar bălăriile-i
mai învăluie pe cei rămași – pe cei rămași să constate cât de depășiți de
situație sunt și neajutorați, și să se resemneze... din prea mare deznădejde și
că lor „le-a trecut vremea” să le mai poată fi bine... – așa că... „măcar copiii”,
și copiii copiilor apoi!)
Sigur, articolul acesta (vezi link) m-a determinat să-mi re/amintesc iar și iar cauzele pe care le incriminez. Apoi după ce-am văzut și comentariile la Scrisoarea deschisă către Diaspora de Primarul meu – mi-am dat seama cum încep oamenii să-și învingă frustrarea doar după ce pleacă, și să recunoască... că au migrat acolo unde totu-i pus la punct și funcționează ca pe roate, adică... la alt nivel cu oameni cu tot:
de-acum lumea a 2-a nu doar aspiră; că face loc celeilalte, care aspira și ea la rândul ei – ce mai contează?! Contează că 30 de ani aici s-au „cultivat” individualitățile și-au devenit precedent în rostogol „de sus in jos”; contează că masa vrea și ea „nivel de trai” nu doar să se uite peste gard; contează că dacă s-au simțit ignorați au hălăduit până i-a băgat cineva în seama și „i-a pus in valoare” dacă inițiativă (privată ori altfel!!!) nu pot avea toți, sau... dacă unora libera-inițiativă le-a fost întreruptă cu două-trei generații în urmă cu-avere cu tot și n-au mai reușit s-o-nnădească și nici nu i-a ajutat cineva (și pe unii si pe ceilalți), cineva pus pe funcții pt. asta în slujba Statului… convinși apoi că „statul în Stat”sunt ei și degeaba! Acum, doar câte trei trandafiri răzleți pe-ici-pe-colo, unii rebeli ori răzvrătiți chiar, nu mai sunt suficienți pt. o primăvară ca la Praga... ori, mai mult – pt. „o țară ca afară” cât mai curând posibil; dar... Doamne-ferește-ne de-o primăvară arabă (și-ntr-un fel și-n altul), comunitară ori globală – după cât de pregătite-s hoardele pt. asta (adică periculos de… îndoctrinate)! Cât pt. locurile de munca de-aici și de peste tot la noi... iată ce vulnerabilități urmează după toate probabilitățile logice:]
Sigur, articolul acesta (vezi link) m-a determinat să-mi re/amintesc iar și iar cauzele pe care le incriminez. Apoi după ce-am văzut și comentariile la Scrisoarea deschisă către Diaspora de Primarul meu – mi-am dat seama cum încep oamenii să-și învingă frustrarea doar după ce pleacă, și să recunoască... că au migrat acolo unde totu-i pus la punct și funcționează ca pe roate, adică... la alt nivel cu oameni cu tot:
de-acum lumea a 2-a nu doar aspiră; că face loc celeilalte, care aspira și ea la rândul ei – ce mai contează?! Contează că 30 de ani aici s-au „cultivat” individualitățile și-au devenit precedent în rostogol „de sus in jos”; contează că masa vrea și ea „nivel de trai” nu doar să se uite peste gard; contează că dacă s-au simțit ignorați au hălăduit până i-a băgat cineva în seama și „i-a pus in valoare” dacă inițiativă (privată ori altfel!!!) nu pot avea toți, sau... dacă unora libera-inițiativă le-a fost întreruptă cu două-trei generații în urmă cu-avere cu tot și n-au mai reușit s-o-nnădească și nici nu i-a ajutat cineva (și pe unii si pe ceilalți), cineva pus pe funcții pt. asta în slujba Statului… convinși apoi că „statul în Stat”sunt ei și degeaba! Acum, doar câte trei trandafiri răzleți pe-ici-pe-colo, unii rebeli ori răzvrătiți chiar, nu mai sunt suficienți pt. o primăvară ca la Praga... ori, mai mult – pt. „o țară ca afară” cât mai curând posibil; dar... Doamne-ferește-ne de-o primăvară arabă (și-ntr-un fel și-n altul), comunitară ori globală – după cât de pregătite-s hoardele pt. asta (adică periculos de… îndoctrinate)! Cât pt. locurile de munca de-aici și de peste tot la noi... iată ce vulnerabilități urmează după toate probabilitățile logice:]
„Cum mergem noi în alte ţări, aşa vin şi ei... Mă întreb dacă le-ar conveni să îi trimită şi pe ei acasă.” (angajat)
„Acesta e doar începutul, vor veni și alții ca ei, și fiind bărbați, au și niște nevoi, Dumnezeu știe de ce pot fi capabili, vrem să impiedicăm asta.” (un localnic)
Unul dintre ei este catolic, celălalt budist şi au venit în România să îşi ajute familia.
„Nu de cei doi ne este frică, ci de faptul că este afectată siguranţa noastră.” (preotul)
*
Trebuie să-i
deprinzi cu conștiința; conștiența de sine – vine din instinctul de
autoconservare… Că altfel, fiecare își asumă ce poate duce! Am mai zis: câți
ani ai trăit în România – atâția ți se datorează dar... ai abandonat-o?! Unii și-au luat câmpii iar
alții-i bat… în zadar!
*
Chiar „Degeaba 30!”? Informația este (la) putere… asa ca n-aveți decât
să perseverați, să discerneți… ca să vă salvați. Fiecare pe cont propriu – c-așa-i
în democrație și ne plaaace… să credem că suntem liberi însă eliberarea-i
perpetuă după cum și dictatura se regenerează mereu…
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
APRECIEZ BUNA INTENȚIE!
NOTĂ: dacă nu aveți cont GOOGLE puteți lăsa un ”Comentariu” pentru oricare postare din Blog - alegând mai jos opțiunea ”Anonim” și declinându-vă identitatea sau aplicând e-mail-ul Dvs. imediat în continuarea mesajului creat... Cu încredere! S-AUZIM NUMAI DE BINE - CÂT MAI CURÂND! Cu prietenie A.M.