PROGRESIA ȘIUGARIU - v/est-etica firii...

Un discurs imaginar... deocamdată,

dedicat Locuitorilor si Forurilor publice ale orașului Brezno / Slovacia  

la 71 de ani de la eliberarea orașului slovac de către armatele română și rusă.

(În curs de traducere pentru un ziar local din Brezno – 

cu excepția paragrafelor […] și parțial a notelor de subsol.) 

 

*

Ion SOREANU-ȘIUGARIU – născut Patriot. Român de vocație.

De formație – Cetățean european!

(06.06.1914 Băița/Ro – 01.02.1945 Brezno/Sk) 

*

MOTO: „Pe mine... M-au atacat duşmanii omului!” Vintilă HORIA*

„Faptele, prin urmare, au fost acestea – din scrisoarea doctorului Eugen CIURA către soția poetului, 1945:

După ocuparea orăşelului Tisovec, ne-am îndreptat spre oraşul Brezno de pe valea rîului Hron. Şoseaua, minată şi barată de tot felul de obstacole, ne-a obligat s-o apucăm peste creste, unde am dat de nemţi şi unde am stabilizat frontul. Între timp, Brezno a fost cucerit de alte unităţi ale noastre, şi tot efortul s-a concentrat pe păstrarea cu orice preţ a oraşului. Oraşul însă a fost supus zi şi noapte unui masiv bombardament de artilerie, al cărui tir se zice că era dirijat de doi nemţi, care rămăseseră ascunşi în turnul bisericii şi aveau cu ei aparat de radio-emisie.
Pentru a nu expune primejdiei coloanele aflate în marş, comandantul regimentului a ordonat replierea acestora pe extremele oraşului. Se crease totuşi învălmăşeală prea mare, şi era absolută nevoie de un spirit calm care să ordoneze desfăşurarea acestei mişcări. Deşi colonelul l-a invitat pe Soare (= Ion SOREANU-ȘIUGARIU) în trăsura personală, să-l ducă în spatele frontului (Soare fiind foarte bolnav, dureri atroce din cauza unei infecţii în organism, de neremediat în condiţiile de front), Soare  totusi a refuzat şi a rămas pe loc. E chiar ora cînd artileria germană începe să tragă din plin asupra şoselei aglomerate şi a căii ferate care ducea spre oraş. Soare, în clipa aceea, se afla chiar pe marginea şoselei,

într-un punct pe care el îl va fi socotit ocrotit de orice primejdie, calm, continuând să dea ordine. Un proiectil însă a căzut foarte aproape, explozia l-a surprins în picioare. Cei de faţă la această nenorocire spun că i-au fost fracturate amîndouă picioarele, a fost de asemenea lovit şi în abdomen. I-au strâns imediat coapsele în moletiere, ca să poată stăpîni pierderea mare de sînge pe care o avea, l-au urcat în ataşul unei motociclete şi au pornit cu el spre ambulanţa regimentară. Soare a mai apucat să spună cîteva cuvinte – „Lucia, te pierd... Salvaţi-mă...” – după care şi-a pierdut cunoştinţa. În drum spre ambulanţă, cam la vreo zece minute după rănire, s-a stins fără să-şi mai fi revenit.
A fost înmormântat în cimitirul comunal din Polhora pri Brezno, în ziua de 1 februarie, împreună cu alt sublocotenent – Stoica, tot din unitatea noastră, şi încă şapte soldaţi căzuţi în aceeaşi zi. Slujba au făcut-o preotul regimentului şi preotul satului, au luat parte femei şi oameni din sat, de asemenea un mic grup de partizani slovaci, garda de onoare.”  
[A fost strămutat ulterior, alături de toți eroii români, peste 11 mii morți pe teritoriul Cehoslovaciei – în monumentalul Cimitir Militar al Armatei Române din Zvolen.]

Eu l-am adus aici, în Slovacia, pe Ion SOREANU-ȘIUGARIU în urmă cu 4 ani? Nuuu! ȘIUGARIU a venit, înaintând cu frontul prin tranșee, cu sârg și convingere străbătând munții înnămețiți ai anului 1945, spre a doua lui casă – Slovacia, eliberând-o – să poată adormi… în somnul de veci. Eu, după 65 de ani de la moartea sa jertfelnică aici, pentru că-mi părea veșnicia lui nemeritat de discretă, mi-am propus să o transform (veșnicia) în eternitate, în nemurire, și aici în Tisovec, Polhronska Polhora, Michalova, Brezno și Zvolen – adică să-l întregesc, apropiind spiritul Poetului rămas acasă la prima lui casă, în România, de materia Eroului din pământul-temelie al Slovaciei eliberate. Eu am venit doar să vi-l amintesc! Și să-i împart memoria cu Dvs. Asta am făcut-o deja, până aici în Brezno – cu toate celelalte localități amintite: Tisovec este un oraș la a cărui eliberare a luat parte ostășește, în Michalova a fost prima lui înhumare oficiată de preotul satului Polhora și săteni iar Zvolen este altarul… Slovaciei eliberate. Am sperat – dându-vă indiciile necesare – să-l descoperiți Dvs., în timp, pe poetul-erou Ion ȘIUGARIU, în toată splendoarea lui, să vi se reveleze; am sperat să-l descoperiți și ați fi făcut-o sigur, în timp – așa cum a interceptat vibrația și concitadinul Dvs., Dl. Ľuboš Nepšinský… după ce l-a cercetat! Eu, în schimb, am descoperit (al)chimia… popoarelor noastre surori: „au venit frații noștri români” au exclamat printre lacrimi, în locuri diferite, doi venerabili octogenari slovaci (contemporani cu războiul și cu Ion ȘIUGARIU) la debarcarea mea aici în urmă cu 4 ani. De-atunci continui să vin. Ca acasă!

Este foarte important să conștientizăm împreună ceva: să nu credeți că Ion ȘIUGARIU doar a participat la eliberarea Dvs. în 1945 – căci ne-am fi întâlnit după aceea! Ion ȘIUGARIU nu v-a vrut doar eliberați ci și liberi – de aceea doar după 1989 putea fi vorba despre asta… Și spiritul poetului-erou a așteptat desăvârșirea eliberării și metamorfozarea ei în libertate: să putem și vorbi nu doar să știm unii despre alții că existăm pe planetă!

Noi, în România, nu-l omagiem doar pentru jertfa sa eroică la 31 de ani, nici doar pentru cât a apucat să fie ca om de cultură și litere, ci deopotrivă și pentru ce ar fi putut fi…

Foarte probabil, dacă ar fi supraviețuit războiului, ar fi fost dizident sau condamnat – pentru că majoritatea celor din preajma lui, ca să-și păstreze caracterul integru și să-și urmeze convingerile patriotice de integritate națională și ulterior de „neatârnare” – au emigrat (dacă au supraviețuit torturii condamnării ca „ostil regimului politic” – comunist) sau au fost expulzați, dar au continuat să lupte „din Occident” pentru România. Există prin urmare – și eroi pe timp de pace: dizidenții!

După ce-au ucenicit mentorând diverse surse autentice – dizidenții contemporani cu noi, care au supraviețuit revoluțiilor din 1989 în Europa Centrală și de Est – acolo unde au fost valorizați, și-au antrenat națiunile și inițiat conaționalii în democrații reale, valide: este și cazul Cehoslovaciei.

Revenind la poetul nostru: comuniștii i-au tolerat memoria publică pentru că a devenit… inofensiv – doar era… mort; pe front; și era erou în Cehoslovacia anului 1945: toate atuurile unui „comunism cu față umană”, a unei democrații populare de paradă! Oare a devenit acum periculos eroul Ion ȘIUGARIU?! Memoria lui?! Și numele atâtor personalități ilustre (Vintilă #HORIA*, Emil #CIORAN, Constantin #NOICA, Mircea #ELIADE,  Petre #ȚUȚEA, Nichifor #CRAINIC, Mircea #VULCĂNESCU, Ion #PETROVICI** ș.a.) purtate astăzi de străzi, monumente, statui, cărți, biblioteci, școli – urmare conceptelor și perceptelor morale ale numeroșilor mentori colectivi? Cine ar suprima temelia României și ar dezintegra-o în baza unei legi nedrepte?***

Erorile, fie și legislative, nu se tolerează! Noi am înțeles: activiștii falși ai globalizării nu au nevoie de mentori patrioți – în perspectiva disoluției catifelată a națiunilor! Dar globalizarea de ce nu poate însemna – de exemplu – salvarea din sărăcie a „lumii a treia” sacrificată pe frontul războiului religiilor – și nu salvarea migranților inventați și infiltrați pentru compromiterea creștinătății, destabilizarea Europei și a unei false probleme, artificial create? Fals război pe timp de pace!

[Demnitatea și-o poartă acum câinii cu buletin, cu ștaif și papion care-și supun stăpânii (- slăbiciunii), sau chiar cei comunitari-crotaliați – față de umanoizii care cu greu mai corespund fizionomic (darmite socio-cultural?) coordonatelor umane (nu și specificului național!), din cauza inaniției și umilințelor sistemice. Și-apoi orice animal de companie este mai fericit când poate sfida educat câte-un boschetar. Răsfățul animalului de companie merge până la… testamentul de moștenire: averi + personal angajat! Doar Grivei din curte-și mai recunoaște proprietarul ca stăpân; dincolo de gard – globaliștii adepți ai discriminărilor pozitive de orice fel – ar pune-n lesă gazda plimbată de câine: iată cum poate deveni omul – animal de companie! Sintagma discrminare pozitivă – apostolat  politic  modern (globalist) asimilat jenant de slugarnic de către guvernele subordonate – legitimează dezintegrarea mulțimii celei mai mari (majoritatea natural-statuală a națiunilor), depersonalizând pe diferite criterii (preponderent etnice și religioase), indivizii componenți, potențând subiectiv prin avantaje necompetitive minoritățile de orice fel. Cine și ce urmărește? Nu spune nimeni! Știm doar că în acest haos implementat în sânul națiunilor, orice tip de minoritate subjugă  legal  majoritatea complementară – c-o fi de natură etnică, religioasă, sexuală, morală (cum prezumția de nevinovăție – la fapte evident reprobabile), etc.]

Trendul globalizării este tendința anihilării și a patrioților consacrați cum și a avengardei naționale, este tendința anihilării personalităților crepuscular-aureolat-solare – personalități erudite, principiale și cu viziune, care au coagulat, definit, circumscris, apărat și promovat națiunile-stat.

Dar pentru că visele lui Ion ȘIUGARIU s-au frânt la porțile orașului Dvs., în asaltul pentru eliberare – am venit să conștientizăm împreună: le adunăm, le visăm în continuare și le înfăptuim ori luăm în considerare doar jerta sa, și-l comemorăm eventual anual, să ne convingem că-i mort în continuare și așa rămâne? Nu cred – și asta pentru că, studiind personalitatea altui erou, nativ – slovac – Milan Rastislav STEFANIK – îi găsesc pe ambii, și pe ȘIUGARIU și pe STEFANIK, cu absolut aceleași idealuri pentru timpi diferiți și găsesc pietatea Dvs. desăvârșită și deloc formală. Și idealurile aceleași: pacea și prosperitatea națiunii! Sunt fascinată de identificarea cauzelor acestor doi martiri – fiecare pentru câte un război mondial, fiecare pentru câte o pace mondială ulterioară! Sunt fascinată de omagiile Dvs. sincere și de recunoștința poporului slovac. Pe de altă parte, noi chiar v-am oferit o armată de eroi: 11 mii! Dvs. chiar sunteți o țară care și-a meritat jerfa dacă o știe cinsti cu smerită recunoștință!

Și-apoi mai avem în comun ceva, originar: orașul meu, Tăuții-Măgherăuș care s-a întemeiat pe vatra satului Tăuții de Jos (numit de slovaci – Totfalu iar ulterior de maghiari – Misztotfalu). Husiți din Boemia s-au refugiat pe aceste meleaguri unde s-au așezat pe malul râului Miszt; prima mențiune atestatară Totfalu datează din anul 1440 deși date istorice despre această așezare omenească există de la 1216. Și după ce-am descoperit asta – am înțeles mai bine de ce Ion ȘIUGARIU rezona cu mentalul slovac și așezămintele locului – după cum nota în jurnalul său de front – ba că munții Cehoslovaciei sunt ca ai noștri, ba că satele ar fi, ba că oamenii și casele; până și sărăcia era la fel – înțelegeți?!  
Restul e politică, politica celor care au inițiat o lege care dacă s-ar aplica ad  litteram, ar suprima temelia României și ar dezintegra-o – cum am mai spus.****

[Dac-ar fi să-mi aleg încă o cetățenie europeană – aș alege să fiu slovacă: a doua mea natură! Care-i totuși diferența între noi? Oricum, nici mie nu-mi place proverbul „capul plecat sabia nu-l taie” după care a funcționat țara mea, până acum. Sper că proverbul nu-i universal!

Dvs. poate că sunteți săraci și cinstiti. Noi suntem doar săraci, majoritatea  – căci ne-am asumat tacit, resemnați și prin eliminare – discriminarea… negativă, cea neomologată: mulțimea vidă; doar cele avide… etnic, religios, de putere (coruptă), de teritoriu (retrocedat), de piață economică (prădată), de confesiune (ortodoxă compromisă), de orientare sexuală (atipică), etc. sunt mulțimi minuscule, minorități diverse, discriminate pozitiv (!), în trendul mileniului și protejate de legi globaliste.] 
 

(fotografia alaturata - vedere de sus a monumentului: din colectia oficiala a site-ului orasului Brezno)

Să ne adăpostim în spirit, să ne adăpostim în Eroi, 
să ne adăpostim în Istorie! Nu ne pot învinge dușmanii omului…

Pace și prosperitate! La mulți ani Brezno eliberat și liber!

Cu deosebită considerație și sinceră prietenie –

Jurnalist, Angela MICLEA, 1 februarie 2016

Director Casa Orășenească de Cultură, TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ, ROMÂNIA

NOTE DE SUBSOL: 

*: „Lui Ion Șiugariu, prietenul din mijlocul inimii mele, poetul de curajoase și nobile realizări. Toată dragostea lui Vintilă Horia. 26 aug. 1942” (dedicație pe un volum de autor)

**: N-a trecut mult de la conceperea discursului imaginar - „imaginar” doar pt. ca n-am avut ocazia (dintr-o eroare!) sa-l prezint când am răspuns invitației oficialităților orașului Brezno participând la „comemorarea eroilor români și ruși, eliberatori” - ca iata confirmarea ipotezelor mele probate și aici - cu privire la ministrul al cărui șef de cabinet a fost I.Ș.: 

 *

˂˂… profesorul Ion Petrovici, născut în 1882, studentul lui Titu Maiorescu şi al lui Nicolae Iorga, ministru al educaţiei şi al culturii trimis de comunişti la puşcărie pentru 15 ani…˃˃

http://www.cotidianul.ro/vanatorii-de-romani-275449/  

 *

˂˂Din documentarea MAE mai aflăm un lucru extrem de onorant pentru Ion Şiugariu: şi anume că, în timp ce se ocupa de activitatea sa literară multiplă dar şi de refugiaţii din Transilvania ocupată, ca preşedinte al Asociaţiei Studenţilor Refugiaţi, în acelaşi timp fiind concentrat pe front în câteva rânduri, tânărul poet îndeplinea şi funcţia de şef de Cabinet al ministrului Culturii Naţionale, celebrul filosof Ion Petrovici, devenit apoi unul dintre sutele de mii de martiri a închisorilor bolşevice.”

 „… informatia care se adaugă la cele cunoscute până acum, și anume ca Ion Șiugariu a fost și șef de cabinet al Ministrului Culturii Ion Petrovici, este mai mult decât onorantă pentru biografia sa, având în vedere cine a fost savantul roman, membru titular al Academiei Române, considerat „cel mai cunoscut filosof al României în perioada interbelică”, devenit, apoi, victimă a regimului de ocupație sovietic, ca deținut politic, până în 1964.˃˃

http://www.ziaristionline.ro/2015/09/15/exclusiv-saga-ion-siugariu-merge-mai-departe-acum-si-vintila-horia-este-criminal-de-razboi-conform-lui-alexandru-florian-de-la-elie-wiesel-corespondenta-deschisa-cu-mae-cnsas-si-mapn/ 

Cazul Ion ȘIUGARIU – aici: http://www.ziaristionline.ro/tag/ion-siugariu/
 

* 

***: ˂˂Legea 217/2015, care interzice opiniile pozitive legate de personalități din România ce au fost acuzate de simpatii legionare, stârnește reacții în rândul intelectualilor români. Criticul literar intervievat de Alex. CĂUTIȘ:

ALEX. ȘTEFĂNESCU: Ceea ce s-a votat în Parlament ca lege nu este lege. Este un text propagandistic, ridicol și compromițător din punct de vedere intelectual…:

1.     Este antidemocratică pentru că limitează libertatea de exprimare. Și pentru că pedepsește anumite opinii cu închisoarea, făcând imposibilă o discuție firească (n-ar fi exclus ca, din cauza ei, să ajungem să vorbim în șoaptă, așa cum făceam pe vremea comunismului).

2.     Este asimetrică, incriminând fascismul și trecând sub tăcere comunismul (deși s-a stabilit de multă vreme că ambele regimuri politice au fost dezastruoase pentru omenire, iar Parlamentul României a adoptat o declarație oficială care denunță caracterul „ilegitim și criminal” al regimului comunist).

3.     Culpabilizează categorii întregi de oameni (de exemplu pe toți membrii unor organizații legionare) eludând caracterul individual al răspunderii în fața legii. Tocmai din cauza unui asemenea mod de gândire primitiv au avut de suferit evreii în timpul fascismului.

4.     Este dogmatică, străină de spiritul științific, întrucât pleacă de la premisa că anumite concluzii privind perioada dintre cele două războaie mondiale au valoarea unor adevăruri absolute, imuabile, că nimeni nu mai are dreptul să cerceteze și să regândească pe cont propriu istoria.

5.     Este sfidătoare, considerând corecte verdictele date de tribunalele comuniste care au dus la întemnițarea a 2.000.000 de cetățeni români (dintre care 200.000 au murit în închisori, supuși unui regim de exterminare).˃˃  

http://gandeste.org/general/alex-stefanescu-datorita-legii-217-2015-stalin-a-inviat-din-morti-cu-moartea-pre-moarte-calcand/57080 
 

*

****: ˂˂Tenacitatea şi radicalitatea iniţiatorilor legii 217 se întoarce însă, inevitabil, împotriva ei înseşi, stîrnind frustrări culturale legitime, confuzii de valori şi principii, iritări autohtoniste divagatorii… Cînd e vorba de nume impozante ale culturii româneşti, recunoscute ca atare şi în afara ţării, stricta lor anatemizare sau asumare, nu poate fi lăsată pe mîna cîtorva  voci izolate… Ar fi nevoie de o dezbatere care să implice Academia Română, Ministerul Culturii, Institutul Cultural Român şi Ministerul Justiţiei… Socotesc urgentă reconsiderarea riguroasă a deciziilor luate de Tribunalele Poporului de la mijlocul anilor `40, invocate adesea de „Institutul Elie #WIESEL” drept argument al propunerilor lui de „epurare”. Cum ştim, tribunalele cu pricina au fost inventate de cîştigătorii războiului, pentru lichidarea adversarilor lor politici. Anticomunismul şi antisovietismul erau calificate drept „legionarism”... Membrii tribunalelor cu pricina erau, adesea, muncitori, cîte o „casnică” dezorientată şi cîte un chelner de la Capşa…, alături de cîţiva jurişti… Verdictele… vorbeau toate de „infracţiuni de genocid”, „crime contra umanităţii”, „crime de război”. Cum se poate justifica invocarea, după aproape 70 de ani… a unor „hotărîri” luate de o adunătură de politruci şi ignoranţi, manevraţi de ocupantul sovietic şi de un partid…? ˃˃
http://adevarul.ro/news/eveniment/greseala-vina-justitie-1_56af110d5ab6550cb8559994/index.html

 

* 

Cine a fost Milan Rastislav Stefanik (1880 – 1919):

http://www.altermedia.info/romania/2006/06/24/in-slujba-europei/