CORESPONDENTA PUBLICA. Subiect: poetul-erou Ion SOREANU-SIUGARIU

Poetul-erou Ion SOREANU-ȘIUGARIU (n.06.06.1914 – d.01.02.1945)

s-a născut la Băița / Tăuții-Măgherăuș

și a decedat pe front în Cehoslovacia anilor 1945.

Eroul nostru devine acum „suspect” în baza Legii 217/2015 –

dintr-o eroare de interpretare… precaută!

Pentru că urmările sunt transfrontaliere… -

vă rog să vă aplecați cu interes și profesionalism

(specific fiecăruia dintre Dvs.)

și să interveniți la repararea erorii cât mai urgent posibil.

Pe ce criterii v-am ales – veți deduce fiecare!

Vă mulțumesc tuturor pentru că, sunt convinsă – obiectiv, principial și nepărtinitor –

veți identifica aceeași soluție.

Apreciez că vă onorează șansa aceasta: dincolo de răspundere – onoarea de-a recunoaște și confirma Istoria!

 SCRISOARE DESCHISĂ 

˂˂La 27 iulie 2015 a apărut în Monitorul Oficial Legea 217/2015. Este un act normativ care modifică şi completează o Ordonanţă Guvernamentală din 2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Noua lege, iniţiată în 2013 de parlamentarii liberali Crin Antonescu, George Scutaru şi Andrei Gerea, şi promulgată la 22 iulie 2015 de preşedintele Klaus Iohannis, aduce trei modificări importante faţă de Ordonanţa din 2002: introduce noţiunea de Holocaust românesc, plasează legionarismul alături de fascism şi interzice promovarea cultului persoanelor condamnate pentru genocid. Nerespectarea prevederilor legii anti-extremism se sancţionează cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.˃˃

(http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/legea-care-interzice-cultul-lui-ceausescu-starneste-mania)

Ion M. IONIȚĂ:˂˂Eu mă întreb ce se va întâmpla în societatea românescă și în media românească când această lege va ajunge să fie aplicată pentru prima oară… Mă întreb ce se va-ntâmpla atuncea, și s-ar putea să avem de-a face cu un fenomen de a crea victime sau eroi pe această baricadă a naționalismului românesc.˃˃ 

http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2015/07/despre-o-masa-nu-foarte-rotunda.html

Efect: prima victimă - Sublt.(r.) Ion SOREANU-ȘIUGARIU

În consecință, Primăria orașului Brezno/Slovacia

și polițistul slovac  Ľuboš NEPŠINSKÝ, partener voluntar,

solicită orașului Tăuții-Măgherăuș

respectiv Casei Orășenești de Cultură:

 „… avem nevoie de informații pentru a confirma sau infirma. Dovezi relevante…” dacă poetul-erou, sublt. (r.)Ion SOREANU-ȘIUGARIU a fost sau nu membru al unui partid politic.

„Trebuie să dovedim că este exclusă orice participare fascistă a lui sau intervenție directă în acest sens”.

  Evident – după ce „ partea română [Ambasada] își exprimă rezervele...” si apreciază ca numele podului din zona Gării Brezno

(locul unde a devenit erou – poetul Ion SIUGARIU, pe calea ferată)

ar putea lua numele unui alt soldat care a murit...

Ce mai contează că Ion SIUGARIU a fost un „soldat apreciat si poet”?

˂˂Martorul 3: L-am observat chiar din felul în care îşi sorbea cafeaua.

Acuzatorul: Cred că dovezile au fost cât se poate de concludente.

Judecătorul: Poate că avocatul apărării mai vrea să spună ceva.

Apărătorul: Domnilor, cuvântul meu este unul singur! La moarte! Acest creier este putred şi colcăie… N-am cum să apăr un asemenea infractor… Domnilor, acest om nici măcar nu trebuia judecat… Omul acesta trebuia ucis la intrare, strivit la uşă, strivit în scaunul său… Să-l ucidem aici şi să ne ducem acasă!˃˃

Distinși Domni,

Suntem dincolo de teatrul absurdului: nici măcar dramaturgul Matei VIȘNIEC nu și-ar putea imagina scenariul „la moarte – cu mortul”.

Varianta agreeată, cea în limba română, alăturată limbii slovace – respectiv inscripția bilingvă a unei plăci comemorative

care ar fi putut cinsti memoria poetului-erou în orașul Brezno,

la inițiativa Primăriei respective –

trebuia să fie dezvelită în preziua comemorărilor

organizate pe tot teritoriul Slovaciei –

cu ocazia Zilei Insurecției Naționale Slovace (29 aug.).

Putea fi dar nu mai este…  

Sigur, sunt realistă: Ion ȘIUGARIU nu a fost atât de mare pe cât putea deveni…  

A murit la 31 de ani și totuși a lăsat o operă cu valoare de referință:

-   pentru poezie (primul poet modern din Maramureș)

-   Jurnalele sale de front cu mărturii instantanee și detalii. 

Și da: este un brand cultural, necesar, pentru orașul nostru (cum a dibuit Dl. Ion IGNA).

Poate rămânem fără el… dar mai avem unul:

KIS Miklos Totfalusi (1650-1702) –

primul tipograf din Transilvania de nord-vest –

pentru care vin turiști din Ungaria, Olanda, diaspora maghiară, etc. Bravo lor!

˂˂Spre deosebire de alţi confraţi, nu există la Ion Şiugariu – intelectual format la umbra Gândirii – urmele unui crez de stânga. Colaborator cu Pan Vizirescu şi Ovid Caledoniu la Muncitorul Naţional Român – publicaţie oficială, funcţionar de nevoie al Statului, apoi şef de cabinet al ministrului Ion Petrovici în guvernul Antonescu, gândea altfel decât Mihai Beniuc [care era un poet realist-socialist].

După 1990 pare a fi revendicat în chip gălăgios – ca în alte cazuri şi fără nici o probă – de dreapta legionară.

Ca şi Vintilă Horia, victimă cunoscută şi tragică a unor astfel de alegaţii, Ion Şiugariu nu are nimic cu Legiunea. Are în schimb cu cea mai curată idee naţională românească, pentru care a înţeles să-şi ofere viaţa.

Acum că Şiugariu e binecunoscut ca om şi ca erou, ar trebui să ne interesăm nu doar de biografia sa, dar să ne uităm mai mult la ceea ce contează: la operă, la poezia sa, la neliniştile conştiinţei sale scriitoriceşti.˃˃

(http://revistacultura.ro/nou/2014/06/ion-siugariu-destin-de-poet/)

 

Revendicat  inclusiv pe „Wikipedia – enciclopedia liberă la care poate contribui oricine” – pe unde unii doar navighează, (se) inspiră și… expiră… INCONȘTIENT, CÂTE O FATALITATE! Nici măcar nu-i bănuiesc de exces de zel, ură sau invidie ci de superficialitate și ignoranță. Și eventual… prudență - dar tocmai asta (în acest caz!) crează un precedent nefericit: funcționarii demnitari pot hotărî singuri, își asumă răspunderea politică a anihilării unei personalități de factură istorică sau literară? Defectează martiri și eroi? Și culmea: legea în cauză nici măcar nu are nimic de-a face cu soldatul nostru și metafora lui…

Nimic nou: nimeni nu cercetează, nu sondează, nu îmbunătățește, nu adaugă; totul este copy/paste sau plagiat „reorganizat”.
Intotdeauna a fost așa: unii se cred genii și alții chiar sunt ingenioși... degeaba! 

Frustrarea călăilor: victimele îi privesc totdeauna de sus! Asta-i baiul? Acum să-i executăm în ceruri… 

Pentru obiectivitate, vă ofer un FRAGMENT, SINGURUL din toată creația sa – în baza căruia și-l asumă unii(aici http://www.miscarea.net/chemarea-vremii-destin-catedralic.htm) –   

˂˂Cât de mult se aseamănã destinul generatiei mele cu destinul Meşterului Manole. După cum în nemuritoarea legendă, edificiul unei biserici mărete este mormântul unei dragoste şi al unei fericiri pământene, tot aşa, generatia asta şi-a îngropat sub zidurile imensei catedrale româneşti, o tinerete sbuciumată şi incendiată de prea mult idealism, tot aşa, ea a înăbuşit în piatră toate pornirile şi bucuriile sale omeneşti, având totdeauna înaintea ochilor imaginea viitoarei mânăstiri. Legenda Meşterului Manole nu cuprinde numai simbolul artei desăvârşite, ci ea este însuşi simbolul acestei Românii sbuciumate, este quintesenta destinului nostru românesc. Cât de frumos şi cât de bine rezumă această legendă istoria biruintei şi marşului legionar, la baza cărora este aşezată cea mai desinteresată şi mai totală jertfă din câte cunoaşte istoria noastră politică şi spirituală. Mişcarea legionară n'a fost niciodată o mişcare politică oarecare, ci ea a pornit dintr'o teribilă ardere interioară, dintr'o nepotolită sete de istorie, de împlinire, de justificare în veacuri şi de aceea ea a trebuit să accepte si să propovăduiasca jertfa ca o primă si admirabilă necesitate. De aceea, ea n'a precupetit nimic, a îndurat totul cu bucurie, a suferit răstignirea fără şovăire, ştiind cu sigurantă că după trei zile va veni învierea.

Catedrala aceasta a spiritului românesc, această impunătoare si sfântă biserică nationalã, nu era încă desăvârsită. Suntem în momentul când zidul a cuprins în întregime trupul iubitei simbolice, am ascultat cu tărie plânsul şi rugămintile ei omenesti, iar acum o imensă uşurare ne-a cuprins ca am putut îndura jertfa. Clădirea mânăstirei începe însă abia acum. Noua Românie, puternică şi legionară, se înaltă sub ochii noştri. Am acceptat şi am indurat jertfa; opera trebue să fie cu atât mai măreată, mai nemuritoare. Este ceea ce se face, ceeace a început să se facă de câteva luni încoace. Când mânâstirea va fi gata, destinul catedralic al acestei generatii va fi împlinit şi atunci poate, ne vom putea face si noi aripi de şindrilă pentru a intra în moarte.˃˃

– dar din enunțul „este ceea ce se face, ceeace a început să se facă” – reiese că, ÎN MOMENTUL ISTORIC ÎN CARE SE AFLA – asta surprinde el, DAR NU A FORMULAT LA PERS.I plural, NU A SCRIS CĂ „este ceea ce faceM, ceeace aM început să facem” ci ceea ce se face…, se înfăptuiește…, generează, derivă - din DESTINUL ROMÂNIEI ZBUCIUMAT.

„Noua Românie, puternică şi legionară, se înaltă sub ochii noştri”: nu o înalță Ion ȘIUGARIU – doar o surprinde, alături de prietenii săi, elita intelectuală a vremii – și-atât!!! 

Numai cine nu vrea nu distinge pe de o parte patriotismul său incontestabil și jertfa sa ulterioară – pe cu totul alt front (!) – și pe de altă parte echidistanța asumată și precauția – ca publicist!!! 

Întrebare:

elita intelectuală interbelică (scriitori, poeți, critici, publiciști – printre care și Ion ȘIUGARIU)

și „sfinții închisorilor”

au fost „persoane vinovate de săvârşirea unor infracţiuni

contra păcii şi omenirii (din titlu), …,

au fost persoane vinovate de săvârșirea unor infracțiuni

de genocid, contra umanității și de crime de război

(din context)”??? – cf. legii 217/2015.

Acest răspuns îl aștept.

 

Aceste clarificări sunt necesare pentru:

-      Autoritatea publică locală a orașului Tăuții-Măgherăuș

- Reluarea procedurilor cu privire la

·        denumirea podului peste râul Hron

„Sblt.(r.) Ion SOREANU-ȘIUGARIU”

(în preajma Gării Brezno - Slovacia,

la intersecția cu calea ferată –

acolo unde poetul a devenit erou).

Semnificativ amănuntul că pe acel pod a intrat apoi Armata Română în oraș (Ion ȘIUGARIU – era în „espectativă”, înaintea liniei frontului căci se afla la gară pentru aprovizionarea cu muniție și hrană)

·        amplasarea plăcii comemorative (pe un imobil

din proximitatea imediată a podului și gării –

acolo unde istoricii slovaci cunosc că au existat victime în cel de-Al doilea Război mondial)  

-   Consătenii-concitadini (Băița – cartier a orașului Tăuții-Măgherăuș)

  -    Soția poetului (în vârstă de 96 de ani, farmacit-pensionar, domiciliată în Aachen / Germania, care toată viața și-a închinat-o Soarelui – cum îi spuneau prietenii, poetului! – adunându-i razele în cărți și-apoi „risipindu-le”…)

  -  Descendenții familiei SOREANU-ȘUGAR

  - Istoria literaturii române.

Aștept recunoașterea poetului-erou – chiar în baza Legii 217/2015 –

dinspre Destinatarii aleși ai acestei corespondențe.

Aștept și efectul oficial și „ne-rezervat”

al Ambasadei României în Slovacia

față cu Primăria orașului Brezno –

și reluarea procedurilor, la inițiativa Ambasadei

(care a incriminat eronat subiectul)-

pentru a (sub)înțelege, slovacii,

că nu am „împărțit” cu ei, subliminal(!)

un legionar fascist.

Și că Sublt.(r.)Ion SOREANU-ȘIUGARIU

este poetul-erou CURAT,căruia au ales să-i fie recunoscători

și să-i cinstească memoria și care merită toate acestea. 

Îmi pun nădejdea (ortodoxă), devoțiunea (catolică) și solidaritatea (originară) în  principiul din interfața paginii Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie WIESEL”:

„Reacționăm pe spațiul public.

Promovăm democrația și valorile unui stat de drept.

Opinie! Acțiune! Diversitate!”

(http://www.inshr-ew.ro/)

– în speranța comuniunii de interese nepărtinitoare, corecte, civilizate și egale deopotrivă pentru toți cetățenii români.

_________________________

04.08.2015, Angela MICLEA –  

Cetățean ROMÂN, maramureșean molcom –  

disperat în sinea limbii…

în valoare bugetată de 1249 lei lunar (net)

ca Director al Casei Orășenești de Cultură TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ

Vreți să știți cum trăiesc? Bine… virtual!

http://casadecultura-tautiimagheraus.blogspot.com/ 
https://www.facebook.com/tautiimagherausemisiune
https://www.youtube.com/user/angelamiclea 
https://picasaweb.google.com/115954840286842117443
http://jurnalism-corespondenta-publica.blogspot.com/
http://angela-miclea-muresan-volum-poezii.blogspot.com/
https://www.scribd.com/angelamcl99