Pe adresa de mai sus aflati CLASAMENTUL participantilor la Festivalul LIRA - Editia I - 2013.
Castigatori - au fost toti concurentii...
Felicitari! Succes si... La revedere!
Casa Oraseneasca de Cultura TAUTII-MAGHERAUS *** Director Angela MICLEA *** str. 1, nr. 194, jud. MM / RO *** tel. 0262.293048 / fax 0262.293001 *** CONEXE: Centrul Cultural „Ion SIUGARIU” - Baita, Camine culturale (Busag, Merisor, Bozanta Mare, Ulmoasa), Biblioteca Oraseneasca, Muzeul „ACASA”(Gospodarie traditionala locala), Casa Memoriala a poetului Ion SIUGARIU (SOREANU - civil, militar si erou), Monumente, Ansambluri de arhitectura, Sit-uri arheologice
21 noiembrie 2013
„LIRA” - Tautii-Magheraus / MARAMURES - Festival national muzical de interpretare vocala si instrumentala, editia I - 2013 (15-17.11.2013): Imn, Juriu, Concurenti, Premiere...
8 comentarii:
APRECIEZ BUNA INTENȚIE!
NOTĂ: dacă nu aveți cont GOOGLE puteți lăsa un ”Comentariu” pentru oricare postare din Blog - alegând mai jos opțiunea ”Anonim” și declinându-vă identitatea sau aplicând e-mail-ul Dvs. imediat în continuarea mesajului creat... Cu încredere! S-AUZIM NUMAI DE BINE - CÂT MAI CURÂND! Cu prietenie A.M.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
PRIMĂVARA TA , REGINĂ
RăspundețiȘtergereGheorghe Apetroae Sibiu
.. oare chinul lor / nu geme-n şoapta fiecărui val!
( Pelerinajul lui Childe Harold, G.G. Byron)
Când despleteşti un crug în lungi cărări aldine
şi calci pe ele-n pas de joc, de astre păstorit
în răsăriri, urci muza: crâmpeie de cuvinte
pe care le cobori în taină, tăcerii tale sfinte,
drept stele, primăverii, şi le iubeşti pe rând! ....
dar lutul tău e orb... să simtă plăcerile luminii
ce-nmuguresc astral din mugetu-i cervid,
cu raza ei de cuget, a stelei prinsă-n cântec,
re-înflorind surâsul cu un balsam lăuntric,
te-aprinzi lumină, lui şi i-o slobozi... postum!...
drept primăvara ta, vestind-o-n tine cerul,
te-ncoronează gândul spre care se închină,
păşind în plânsul ierbii,l-apus, o stea virgină!...
eşti slugă cărnii reci - fiinţa flăcării şi-n vrere
cerţi în plăceri abisul şi-i lăstăreşti putere!...
valuri, pătrund azure galacticele ţărmuri-
se urcă din adânc alt timp, cerând iubire!...
tu semeni des devreme noi stele calde-n fire-
flori vieţii cu stigmate în sânge de lactee
în temple, să le-nveţi ce sigur ştiu şi ele!...
... că în sutana roasă-n rugi, un cer încă-l alergi
şi- aprinse, rozele în braţe-ţi stau să cadă
pe grindul clipelor, iubiri ascunse-n semne,
te dai la primăvară şi crinii îi culegi!...
...în galaxii, regina o porţi şi preamăreşti!...
Rar mi se-ntampla sa n-am replica... Deocamdata! Va multumesc!
RăspundețiȘtergerePentru parcurgerea acestui text, vă rog să primiţi toată gratitudinea!...Gheorghe Apetroae Sibiu
RăspundețiȘtergereAPUS CU CERB
RăspundețiȘtergereGheorghe Apetroae Sibiu
În largul poienii din pădurea albastră,
la izvoarele serii colorate de toamnă
cerbul, plin de trufie, în inima turmei-
arcaş dibaci al coroanei tenebre,
adulmecă bolta, suflarea şi-aprinde,
săgeată cu vârful de sceptru s-aruncă,
ia stelele-n coarne şi cerul la fugă...
toţi arborii vremii îi vreamătă-n vene!...
De vânt, mânaţi flămânzi înspre creste,
cânii Proserpinei îl scot din turmă,
colţii-raze-i înfing în coapsele-i albe,
gambele-i sfâşie...
stele, în salbe, copitele-i scapără...
sângele serii îi curge de sub chişiţa neagră
şi cu ultima spasmă din ultimul muget
astrul alunecă sub stei răpus, printre ciute,
cade-n cutremur sub stânci andaluze...
Departe rămase, din vreme trezite,
de urletul apelor însângerate de seară
ciutele-şi sorb vreri din izvoarele nopţii
şi-mbătate de vise pe pajiştea luminii
în mersul bolţii pasc zorii veciei -
flăcări de sânge dianic aprinse!...
... cu centaurii nopţii petrec cerbu-n uitare
şi-n valuri de raze, împreună se scaldă!...
E nuntă-n tot cerul sub un văl de uimire
şi un rai de plăceri, poiana albastră-a luminii
Va multumesc pt. poem. Este minunat si... de-asteptat: dupa „Moartea caprioarei” sa apuna si cerbul. „Apusul cu cerb” insa este mult mai grav...
RăspundețiȘtergereVedeti ca urmeaza Lira 2; astept „comentariile” Dvs. acolo! Cu bine!
Lunae Dies - reluare
RăspundețiȘtergereGheorghe Apetroae Sibiu
La nunta din amurg
ţi-alegi mireasă Luna,
- cu lauriii de raze
fruntea-i cuprinzi,
- pe bolţi o-ncoronezi,
în locul tău, stăpână,
azurul viu al nopţii,
de umbre să-l desprinzi …
Pe drum o-mbrăţişezi
cu ceruri înflorite,
la stăvilarul zilei
buzele-i săruţi
şi, mire-al zorilor
regine , îndrăgite,
petreci în Lunae Dies,
iubit de nevăzuţi !..
Luceafărul, ce-l porţi
pe crugul tău, de pază,
regina îţi urmează,
tainele să-i curme …
Ea, imperială,
l-aruncă-n mări de raze,
să-l treacă fără timp,
pe locuri fără urme!..
dar tu, rege pe hău,îl ţii,
pe faţă-l luminezi!...
- O, Lună, vrei în mit
straja să-ţi dispară?...
Nu încerca să curmi
luceferilor vieţi,
cât razele îşi sorb
din amfora stelară! …
De când răsari şi râzi
în dezmierdări de soare,
ai soare în priviri,
eşti plină de visare,
iar pleoapele-ţi închizi
în tremurul de gene
al blândului Luceafăr
din revărsarea serii !...
- Tu, Soare, jar de glorii,
cu sceptrul de lumină,
împarţi la lumea ta
lucire, libertate...
Apune-l pe Luceafăr! …
mireasa să-ţi rămână
oglindă bolţii reci,
crăiasă peste noapte !…
Dar, el sloboade zorii :
tezaure de gene ...
aprinde seninul
pe mările de ceaţă,
fură nemărginirii
cununile de stele
şi Luna din crepuscul
cu noua dimineaţă !…
………………………………..
Nu totul, de pe cerul,
la nunta cui petreci,
se trece-n astre vii
în simţ şi în lucire,
când... plin e Universul
de existenţe reci,
pe a căror faţă sori
îşi varsă strălucirea!..
Poezii şi eseuri , volumul „Despre neînceput”,
Editura Hermann , 1992,
Revista „Luceafărul” nr. 36, anul 1988
RăspundețiȘtergereANIMA MUNDI SAU DESPRE UN ADEVĂR
Forţa sufletului nu este de ajuns fără
cunoaşterea adevărului, Rene Descartes P.S. XLIX (49)
Pe când simţirea amiezii o sorbi curată din al secundei
pocal şi cercul i-l rupi, înşiroind-o pe frunţi stelare,
ochii săi de vultur: ruguri săgetând primăveri în altare,
hăruiesc vieţi în duhuri şi cresc din fiecare floare...,
pe osia de lut crinii aprinşi în fiorii clipelor se desfloresc
când Nefiinţa, la trecerea-n fiinţă, din genunchi se ridică...,
o săruţi prea clară-n oglinzi, pe braţe-o porţi ca pe zână:
clipă în ploi de stele, a ismă mirosind, o linişte peregrină...
Ea, o pajură în zi, să se întoarcă solară şi austră în aripi
în lumina visului tău să zboare la slobozirile din vamă
sub nori apoteotici, în buiecii ascunsă şi-n destramări de mit,
e stăpâna a oricărei vieţi, o veghe-n duhul plânsului pământ...
Că zorii ruginiţi de lipsa lui sunt ninşi şi prăfuiţi pe vrere,
prin fire unduiesc plăceri nebune, ca-n ierbi să le adulmeci
şi-un crug să-l irizezi adamic, în noima ploilor rebele
sub pleoape-n lăcrimaţi cu ochii plânşi de umbre şi de stele...
Tu, anima mundi, trecerea din clipe, stelară, liră divină
ce susuri cu sângele nins pe cântecul izvoarelor celeste,
curgi înflorită- buchete de raze pe văi buiece-n buiestre,
te-nalţi paternă-n tulpină de cuget şi-n lacrimi, senină...!
Simţirea curată ţi-o sorbi gând al clipei, ambrozie-n pocal-
cuvintele sângerânde-n amiezi le zideşti în temple solare,
ca TOTULUI, în tine şi-oriunde dedus, hăruit cu mister
să-i pipăi hapsin răgazul şi să i-l scoţi de sub lespezi de cer...
Sibiu, 11.09. 1989
DRUMUL ÎN NEFIINŢĂ - DRAGGED INTO NONENTITY
RăspundețiȘtergereGheorghe Apetroae, Sibiu
Nepăsător, de ne-nceput adânc pătruns
un şarpe azuriu din El ieşind, tevrei stăpân
pe cerul erelor ce azi le vezi cum pier
pe drum, în jocul tău cu libertatea lor...
Nerăbdător de dor şi de înşelăciuni
apui o stea - recif din tot al ei cuprins,
ştiind s-apuci pe pajiştea-I albastră, sfinx
cu vreri în duh - nevreri, pe un deşertic drum...
Din ne-nceput îl urci, tot să-l cobori
spre trupul ei- netrup de crise amintiri,
făclia eritrină-a sângelui carnal celest
în game de lumini, din care-ai glăsuit...
Rămas îi eşti o nesfârşită fire altei zile reci,
purtat de cerul alb..., sub cruce aşteptat,
nelocul locului ţi-l înconjori zelos
cu împărţirea clipelor din ultimul răvaş...
Şi scoli toţi zorii alunii din dulce somn,
din vlaga sânilor de stea tot mai albaştri -
tăcerea raiului cuprinsă-n rotunjimi
cu freamătul dorinţei astrei alabastre.
Sub râna cerului, sub vălu-I boraciu
revii cu ea în vis, de un alt vis păzit
să poţi din nou visa pe ultimul tău drum
la îngerii copilăriei care n-au murit...
Trimiţi clepsidra rece la-ntâlnire plină
şi-i muţi din loc în loc nisipu-n scurte rugi
în nicăieri şi-n Totul, hăruit, să-ncânţi
cu stele-zei, viaţa ta de nefiinţă-nfrântă...!