1/„De cate ori obtin vreun insuficient si ma cearta mama - ”

- alerg la biblioteca!

Mircea ELIADE
si-a impartasit (virtual)
experienta adolescentina
(evocata in Romanul 
adolescentului miop)
printr-un video-documentar
româno-francez
bio-bibliografic -
elevilor clasei a IX-a
(Liceul Traian VUIA
Tautii-Magheraus)
la ora deschisa 
de Limba 
româna / franceza
realizata in colaborare
cu Biblioteca orasului.

Fiecare elev a primit
o mapa-portofoliu,
varianta doc. print.

Profesor - 
Camelia CURTUZAN, 
bibliotecar - 
Florica SASARAN.

„O asemenea intalnire - decisivă şi pentru mine şi pentru soarta Romanului adolescentului miop - a fost Un

om sfarşit al lui Giovanni Papini. Citisem, ca ataţia din colegii mei, L 'Histoire du Christ, dar nu mă cucerise.

Dimpotrivă, Un om sfarşit a căzut ca un trăznet. Nu-mi putusem inchipui pană atunci că pot semăna atat de mult cu altcineva. Mă regăseam aproape pe de-a-ntregul in copilăria şi adolescenţa lui Papini. Ca şi el, eram urat, foarte miop, devorat de o curiozitate precoce şi fără margini, voiam să citesc tot, visand că pot scrie despre toate.

Ca şi el, iubeam singurătatea şi mă inţelegeam numai cu prietenii inteligenţi sau erudiţi".

 „Mă simţeam superior tuturor colegilor mei, măcar pentru enormul efort pe care-l cheltuiam pentru a-mi lărgi şi adanci cultura [...] Dar eram mai mult decat atat. Mă aflam in plină criză de pubertate, mă descopeream in fiecare dimineaţă mai urat, mai stangaci, descopeream, mai ales la intalnirile cu fete de varsta mea, cat sunt de timid şi de neatrăgător, in comparaţie cu unii din prietenii mei. Criza aceasta a mers agravandu-se pană la sfarşitul liceului. Propabil că datorită ei n-am mai ajuns să termin Romanul (unui om sucit). La un moment dat, am simţit că nu mai pot scrie decat la persoana I, că orice fel de literatură, in afară de cea direct sau indirect autobiografică, n-avea nici un sens. Aşa am inceput Romanul adolescentului miop [...] Pe timpul cand luam parte asiduu şi entuziast, la intrunirile societăţii noastre, incepusem deja să-mi iau in serios uraţenia şi - in bună parte, inchipuita - solitudine. Eram singurul care veneam Ia „Muza” in uniforma de liceu, toţi ceilalţi purtau de mult costume civile. Singurul care nu incercam să-mi camuflez părul tuns, ci, dimpotrivă, mă tundeam cu maşina numărul zero [...] in plus, aveam o mare scădere: nu ştiam să dansez [...] Dar mă complăceam din ce in ce mai mult in această situaţie care mi se părea că face parte din destinul meu de adolescent excepţional. Mi se părea că toate eşecurile mondene, intocmai ca şi umilinţele pe care le induram la liceu, aveau menirea să mă izoleze de lume, să mă păstreze exclusiv pentru opera pe care eram chemat s-o scriu, operă pe care trebuia să o inaugureze Romanul adolescentului miop". Am devenit cercetaş la timp. Aplecarea mea spre aventură, satisfăcută ataţia ani pe maidane şi in pivniţele Universităţii alături de haimanale şi vagabonzi, işi găsise acum o ieşire care ii ingăduia să se disciplineze şi să se adancească...".

„Romanul unui om sucit" - aşa se intitula iniţial romanul de faţă. Topirea Jurnalului in roman este cea

mai stimulativă şi mai fermecătoare „lecţie" de extras din aceste pagini. Chiar dacă astăzi tanărul de

15-l8 ani navighează pe Internet prin cyber-spaţii şi realităţi virtuale, experienţa edificării de sine prin

alchimia realităţii in jurnalul personal rămane una de disciplinare fundamentală.

„Durerea adolescentului miop" –  

„sunt şi eu ca toţi ceilalţi: adolescent sentimental şi visător. Zadarnic incerc să mă ascund. Sunt ridicol. Sunt melancolic. Deci sunt stupid. Sunt lipsit de voinţă, de virilitate, de personalitate" etc,

jurămintele pentru sine

„trebuie să muncesc mult şi să sufăr",

„tristeţea celui care inţelege",

aşteptarea „cu pumnii stranşi, intre cărţi" a bătăliei cu viaţa,

apoi puseul egofil, inevitabil

„ei , mă socotesc creat pentru a asculta confesiuni. N-au inţeles niciodată cat de puţin mă interesează sufletele lor";

„cel care e ispitit de amintiri se dovedeşte sensibil. Cel care se infrange, senin, depăşeşte sensibilitatea de elită",

trânta cu credinţa/necredinţa

„presimt că intreaga mea viaţă lăuntrică se va dărui. Cui? Nu pot să mă gandesc la biserică. Nu sunt un mistic şi nici un ateu satanic, cinic, disperat. Cum aş putea ajunge atunci la Isus?",

tipicele viziuni răzbunător compensatoare

„mă inchipuiam mort";

„m-am gandit mult dacă trebuie să plec, să fug pentru totdeauna";

„m-am inchipuit trist, dispreţuit de prieteni, batjocorit de rude şi duşmani şi am inţeles că numai aşa am să pot scrie titlul Romanul adolescentului miop care mă va face celebru intr-o noapte, şi bogat...";

„candva voi păşi pe străzi cu strălucirea biruinţei oglindită in ochi...",

febrila, permanenta oscilaţie eliadescă intre supremaţia livrescului şi triumful senzorialităţii

„ascetismul meu fu in curand infrant. Mă resemnai să accept fiziologia [...] Niciodată nu voi izbuti să mă cunosc aşa cum imi cunosc biblioteca"

- nimic nu lipseşte din acest manual de sinceritate.

O panoplie a sincerităţii ce slujeşte perfect ca exerciţiu de identificare

pentru generaţia confruntată astăzi cu

confesiunile lui Mircea Cărtărescu şi H.R.Patapievici:

„inţelegeam că ursita sensibilităţii e suferinţa,

că cea a creierului e neputinţa,

că ursita cărnii e dorinţa intreruptă numai de dezgust şi niciodată potolită.

Inţelegeam toate acestea şi mă bucuram că nu le bănuieşte nimeni.

Primăveri inapoia mea, primăveri inainte. Şi iată că acum nu mă mai tem de ele.

Şi scriu aici, nebănuit de nimeni, intr-un caiet pe care il ascund.

Şi nimeni nu poate să afle dacă sunt trist.

Şi nu sunt trist nici de toamnă, nici de povestea cu amintiri".

Iar dacă nu vă recunoaşteţi in personaj, nu vă iluzionaţi:

insăşi de-limitarea, ne-recunoaşterea, este o lecţie perfectă de autocunoaştere.

( SURSA: http://www.scribd.com/doc/2943885/Mircea-Eliade-Romanul-adolescentului-miop) 

Interpretati marcajele de tipul ___ si ___ 

- corespunzator planurilor psihologice (evidente), 

identificate in citatele din „Memoriile” autorului.

Va propun deci sa exploatati - cu psihologul scolii 

- si sentimentele contrare care marcheaza adolescenta in general 

iar in cazul  Mircea ELIADE - cum transcend ele in Romanul adolescentului miop (autobiografic).