INTERPRETĂRI personale la CHESTIONAR:

1: din 59 de adolescenți - doar unul foarte sincer, umbrit de sărăcie și neajunsuri; rațional, ușor complexat, disperat dar optimist (vezi fotograma galbenă). Până să-i vină șansa – așteaptă sigur ajutor. Și identificare…
2: cel care nu știe – e circumspect față de cei care se cred bogați căci nu-i niciunul cu-adevărat mai mult decât protejat de familie: „infantilizați” cu bună știință, li se creează condițiile necesare – fără a-i conștientiza de efort
4: help: același trist și sărac - nu a primit niciodată cadouri. Mai este unul – dar încă nu disperă. Ceilalți sunt în regulă
5, 6: îndestulați aproape câți bogați! Falsă impresie indusă doar prin asigurarea coșului zilnic căci majoritatea n-au standardul necesar de a se considera nici în pătura de mijloc… dar tânjesc (copiii mai ales!) la articole de lux, semn că au o altă problema – de acceptare (mentală) a capitalului altora! Dar poate fi doar o chestiune de timp: dacă sunt intoxicați din mass-media stiu exact cum se poate procura; dacă dobândesc în familii noțiuni de rată și acumulare – capătă educație. Cei modești au tendințe pe măsură iar cei duioși – sunt triști, în afara cotidianului; sentimentalii suferă când își amintesc... Hainele și încălțămintea sunt cea mai mare problemă – asta pentru că se poate observa (lipsa); despre alimente – logic, nici un cuvânt: și-a „păstrat demnitatea!”
7: meserii pline de optimism și ramuri suficiente; vocaționale sau nu – evident motivați financiar (după informațiile care le au deocamdată – cu excepția profesorilor). Cel ce așteaptă „ce dă Dumnezeu” este educat resemnat față de cel ce vrea să ajungă „un om normal”: demoralizat de apostrofări și convins cu insistență prin repetiție...
8: în ceea ce privește perpetuarea speciei – doar substituirea va asigura demografia
9: criza și derivatele sunt induse în majoritatea creierelor și le copleșesc; drumurile îi procupă pe viitorii șoferi de tir; civilizația, igiena, respectul – nu reprezintă încă o tendință, un atu
10: îngrijorător – dacă pentru copii președintele reprezintă în această poveste un balaur cu foarte multe capete iar parlamentul o pădure cu obstacole, guvernul o extensie iar premierul – un novice; despre țară – aflu pentru prima oară în viața mea că este vinovată și mă depășește convingerea aceasta; stăm foarte rău și cu cetățenii, populația, adulții, oamenii – în general: știm că alții, aceștia, sunt de vină dar e chiar mult mai bine așa decât șă-ți culpabilizezi părintele ori să-ți asumi vina Doamne-ferește, personal și în numele clasei (de vârstă) – căci ce poți face oare de unul singur, sau copiii în general, dacă președintele nu face?! Sau nu poate.
Multe semne de întrebare nasc răspunsurile copiilor… Și cred că retorica ar trebui valorificată: de jos în sus!!! Din păcate reprezintă doar un clișeu în (ipo)tezele teoretice inițiale ale tuturor demnitarilor… Și când se va aplica vor simți: părinții acestor copii vor fi suferit deja într-un fel sau altul în urma „anvelopei bugetare”, a reformei statului - care n-a mai avut loc conform (ipo)tezei teoretice inițiale a președintelui: reducerea parlamentului, a agențiilor, a pensiilor „nesimțite”, a statului în Stat acolo unde se stă - căci cu această ordine i-a cucerit... 
Şi LOGIC(ă): cei care au validat (prin prezenţă) şi au pozitivat (prin răspunsuri) Referendum-ul au hotărât și președintele, nu cei din afara granițelor - cum ni s-a indus...
Urmare discriminării pozitive - alte efecte…