Cât de discret s-a retras „Ierbarul ostenit”... în Grădina Edenului!
Va înmuguri din nou prin cuvinte de slavă și mărire...
Pana-i va fi în continuare albă, de înger... după ce, trecut de vămile spiritului -
va ajunge iarăși prunc în vâltoarea și răsfățul brațelor mamei sale.
Apoi vreme suficientă pentru reflecție...
Va rezema Pomul Cunoașterii și va înțelege că mai multe mere i-au fost deja servite, pe rând...
Din mărul discordiei - nu a gustat dar, abia acum va afla că mulți erau deja otrăviți pe unde trecuse și,
ca oricare boem notoriu - își așternuse sufletul și metafora în calea prafului și pulberii -
înnobilând efemerul cu... eternitate.
Abia acum poate spune din nou „în sfârșit - acasă”...
Cu cei în sufletul cărora a adăstat uneori - nu și-a reglat conturile: îi vor răsplăti cu plăcere popasul...
Caută-l printre rânduri l a adresa
http://www.scribd.com/doc/29476147/In-Memoriam-Nicolae-I-PETRICEC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
APRECIEZ BUNA INTENȚIE!
NOTĂ: dacă nu aveți cont GOOGLE puteți lăsa un ”Comentariu” pentru oricare postare din Blog - alegând mai jos opțiunea ”Anonim” și declinându-vă identitatea sau aplicând e-mail-ul Dvs. imediat în continuarea mesajului creat... Cu încredere! S-AUZIM NUMAI DE BINE - CÂT MAI CURÂND! Cu prietenie A.M.