”Graiul Maramuresului” si ”Informatia zilei”: Anca GOJA si Ion BURNAR despre poetul Ion SIUGARIU

65 de ani de la moartea eroică a poetului Ion Şiugariu  (15-02-2010 Anca GOJA - ”Graiul Maramuresului”)

Ca în fiecare an, în luna februarie, scriitorii maramureşeni l-au comemorat sîmbătă, 13 februarie, pe poetul, criticul, jurnalistul şi traducătorul Ion Şiugariu, în localitatea lui natală, Tăuţii Măgherăuş. Născut la 6 iunie 1914, în satul Băiţa, acum cartier al orăşelului de lîngă Baia Mare, Ion Şiugariu a murit eroic pe front acum 65 de ani, la 1 februarie 1945, cu cîteva luni înaintea terminării marii conflagraţii mondiale la care participase voluntar, făcînd parte dintr-un regiment de dorobanţi. Prin şedinţa de cenaclu găzduită de Casa de Cultură (amfitrioni, directoarea Angela Miclea şi primarul Anton Ardelean), scriitorii maramureşeni au încercat să cinstească memoria poetului care ar fi avut mult mai multe de spus în literatura română dacă destinul nu i-ar fi fost frînt la vîrsta de doar 31 de ani.

Cenaclul, “o altfel de biserică”

Şedinţa de cenaclu s-a bucurat de prezenţa Aureliei Petruşca, nepoata poetului, care a transmis celor prezenţi şi salutul Luciei Soreanu-Şiugariu, soţia eroului, acum stabilită în Germania. De asemenea, a mai fost de faţă veteranul de război Miron Iustin, care, rănit şi el pe frontul din Cehoslovacia şi marcat pe viaţă de experienţa dură a războiului, a relatat, gîtuit de emoţie, ultimele clipe ale lui Ion Şiugariu. Nu au lipsit nici cei mici, la şedinţă sosind elevi tăuţeni din clasele a VII-a şi a VIII-a, cu afinităţi literare. Ca de fiecare dată, exegetul Ştefan Bellu a vorbit despre viaţa şi opera lui Ion Şiugariu, poet căruia i-a dedicat o carte. Prezent în calitate de protector al Cenaclului Scriitorilor, care îşi are sediul la Biblioteca Judeţeană “Petre Dulfu” din Baia Mare, directorul acestei instituţii, dr. Teodor Ardelean, le-a vorbit creatorilor prezenţi despre lucrurile care îi preocupă: “Ce este un cenaclu decît o altfel de biserică? Deşi e nevoie de intimitate pentru a crea, întotdeauna simţi nevoia de a te mărturisi apoi. (…) Un creator suferă de o anumită fragilitate, căci nu are timp să-şi construiască o platoşă. El nu strînge bani, nu îşi cumpără maşini, ci, din puţinul pe care îl are, publică nişte cărţi”.

Osemintele poetului nu pot fi aduse acasă
În finalul discursului său, dr. Ardelean ne-a dat şi o veste proastă: aceea că visul scriitorilor maramureşeni şi al autorităţilor din Tăuţii Măgherăuş de a aduce acasă osemintele poetului Ion Şiugariu nu poate deveni realitate. Decedat în Munţii Tatra, lîngă orăşelul Bresnyo-Banya, scriitorul este înmormîntat în Cimitirul Militar Român de la Zvolen, împreună cu alţi 11.000 de eroi căzuţi pentru eliberarea Cehoslovaciei. Teodor Ardelean a purtat discuţii cu autorităţile de acolo, iar acestea i-au spus că, pe de o parte, cimitirul este un monument în întregul său, deci nu poate fi “decupat” pentru exhumarea osemintelor unuia dintre eroi, iar pe de altă parte, pietrele funerare nu se află neapărat deasupra corpurilor celor ale căror nume le dezvăluie.
Trebuie să ne cinstim valorile, atîtea cîte le avem
Poetul Ion Burnar, preşedintele Cenaclului Scriitorilor şi moderatorul evenimentului, a subliniat importanţa ne-uitării valorilor pe care le avem: “Este aproape un lucru sfînt să ne comemorăm înaintaşii, pentru că nu ne putem lăuda, ca Franţa, Italia sau Germania, cu sumedenie de valori. Cu atît mai mult, trebuie să le comemorăm pe cele pe care le avem, mari sau mici, pentru că ele sînt cărămizile sufletului nostru”.
La şedinţă nu au fost uitaţi nici cenacliştii dispăruţi din lumea celor vii, ţinîndu-se un moment de reculegere pentru prof. Ioan Strete şi Petre Leşiu. Apoi, scriitorii prezenţi au citit, ca la orice şedinţă de cenaclu, creaţii (ale lor sau ale altora, mai celebri): Toma G. Rocneanu (proză), Valeriu Sabău, Vasile Hauşi, Ioana Ileana Şteţco, Ioan Dragoş, Ştefan Herţeg, Rodica Dragomir, Dragomir Ignat (poezie). În final, cei de faţă au avut parte de un moment folk, susţinut de Ghiţă Danciu, Vali Moldovan, Glad Condor şi Sorin Medeşan, dar şi de unul folcloric, datorat lui Vasile Boiciuc-Rogneanu, acompaniat, la chitară, de Vali Moldovan.

Surpriza zilei a venit pe la ora mesei, cînd primarul Anton Ardelean a oficiat cununia civilă pentru doi tineri din Nistru, Oana Mihaela Goje şi Antal Laszlo Bulbuc; aceştia au avut parte de un discurs emoţionant din partea edilului, dar şi de aplauzele şi vocile, mai bune sau mai răguşite, ale scriitorilor prezenţi, care le-au cîntat “La mulţi ani!”.

 
Istoria literaturii nefetisizata. Ion Siugariu, primul poet modern al Maramuresului
                 (”Informatia zilei” - Ion Burnar, 12 Februarie 2010 )

Orice comemorare aniversativa a unui scriitor, pictor sau muzician trebuie sa fie privita fara fetisuri, fara ditirambi, fara encomiastice asertiuni ce pot dauna valorilor nationale, in general si autorului comemorat, in special. Lucru valabil si pentru maramuresenii, multi sau putinicare-au contribuit la ridicarea spirituala a judetului de-a lungul timpului.

Rational, cartezian, obiectiv, deci, trebuie vazut si poetul Ion Siugariu, primul poet modern al literaturii maramuresene, cazut pe front in 1945 in Muntii Tatra. Dincolo de orice indoiala, poetul, nascut in 1914, in Baita Tautilor Magheraus ar fi avut un cuvant greu de spus in literatura romana. O dovedeste faptul ca, in acei treizeci de ani pe care i-a trait, a avut multiple preocupari literare. A scris cateva volume de versuri, a fost si critic si istoric literar, jurnalist la prestigioase reviste din tara, a scris si o multime de eseuri pe varii teme, a cochetat si cu o proza, a fost si un apreciat traducator, mai ales din literatura franceza. Nu e putin lucru, tinand seama ca multi literati din ziua de azi, inca nici n-au debutat pana la varsta la care Ion Siugariu a trecut la cele vesnice.

Traditionalism trecut prin filtrele modernismului poetic

Si in volumul de debut “Trecere prin alba poarta” si in cele aparute postum prin grija sotiei poetului, Lucia Soreanu sau ale prietenului sau, Laurentiu Fulga ori Stefan Bellu, temele majore sunt cele ale spatiului natal, despre care vorbeste cu duiosie nostalgica ca niste intarsii in lemn, avand mereu in spate suflarea versificatiei moderne, gen Charles Baudelaire, Stephane Mallarmé Artur Rimband, Paul Valery sau, la noi, Ion Barbu. Iconoclastie lirica, realism, dar si suprarelism ca in poeziea “Triunghi” de pilda: “Doi/ Popas/ Fara glas/ Focuri noi/ In gand poeme/ Stele si slavi albe/ Maini flamande/ Strang salbe/ De mangaieri. Buze: steme/ Sete de tranta in trupuri calde/…/ In suflet, moi/ Fug ciute/ Multe/ Doi…” Ion Siugariu este, probabil, si primul poet roman in care tema mineritului este o obsesie literara (Ah tempora, ah moris!): “Cu lampile nedespartite-n mana/ Cu hainele murdare de otravuri si tarana/ Ii vad cum merg incet, slabiti, carunti/ Minerii mei, din satul mic de peste munti/ In ochii lor atata plumb si-atata oboseala/ A-ngramadit viata cenusie si banala/ Atata resemnare oarba in picioare/ Ca mersul lor cazut si trist ma doare/ Din fundul muntilor imbatraniti si grei/ Tot slugi la altii, fara hrana, fara bani/ Tot aplecati de spate si de frunti/ Minerii mei, din satul mic, de peste munti…”.

“Poezia adevarata, cea clasica a esentelor si principiilor eterne”

Un crez al lui Ion Siugariu este cel de mai sus. “Temele mari ale liricei universale sunt atat de simple si atat de putine: iubirea, sensul nostru in lume, moartea, setea de fericire, idealul etc. Noutatea conteaza atat de putin in poezie. Paul Valery o numeste partea cea mai trecatoare a lucrurilor. Dar poezia nu se salveaza prin atributele sale trecatoare”.

Ion Siugariu, un poet care ne arata la fiecare lectura tot o alta fateta. Trebuie mereu redescoperit, dar fara sa-l fetisizam. S-ar simti stingher intre multe aplauze nechibzuite.