Casa Oraseneasca de Cultura TAUTII -MAGHERAUS Director Angela MICLEA ********* Bine ati venit !!!!!

Expeditor… 1989 ±
Comunicarea subversivă si comunicarea directă.
Dialogul - comunicare virtuală
(articol publicat sept. 2003)

De când mă ştiu, am căutat posibilităţi de contracomunicare. De ce? Pentru că, peste tot pe unde mi-a fost dat să trec,mi se comunica. Suficient de impersonal (elevii noştri, studenţii noştri, angajaţii noştri. Poporul român…) – si nu de puţine ori, indirect: semnam convocatoare, luam la cunoştinţă etc. Deci, de multe ori la persoana a 3-a si nu de puţine ori oficial! Puţini au recunoscut şi nici astăzi nu sunt mulţi care să recunoască receptorii altfel decât la persoana a 3-a, ceea ce, fireşte, nu presupune nici replică nici dialog. Şi cum spuneam, m-am hotărât să contracomunic; fără să vreau, m-am situat în afara “legii” pe de o parte a acelora care necontenit comunicau iar pe de altă parte, şi a acelora care acceptau comunicarea ca unidirecţionată–adică totdeauna înspre ei. Apoi am devenit cea mai consecventă nonconformistă, ulterior răzvrătită – proporţional cu îngrădirile la care am fost supusă. Am început să scriu: mai întâi subversiv apoi pe faţă; mai scriu încă…Nu m-am eliberat? Nu – dar mă manifest liber!
“Toţi par să ştie cum s-au petrecut întâmplările din decembrie ’89.Nimeni n-are nici o îndoială atunci când afirmă cu tărie varianta sa de scenariu… Resemnat, mai încerci la rândul tău să pui cap la cap tot ce-ai aflat din ziare, de la radio, de la televizor, din diverse situaţii, din cărţi, încercând o altă explicaţie a faptelor.Dar te laşi păgubaş când îţi apare în minte imaginea unui bătrân păpuşar trăgând sforile...”(George Arion)
Te laşi păgubaş când îţi apare în minte imaginea...- şi cât de păgubit te regăseşti după fiecare exerciţiu! Una,două,trei sau mai multe – umbrele se succed, se depăşesc, se întrec în a ne mânui. Sigur, nu suntem contemporani doar cu umbrele .Unu,doi,trei sau mai mulţi – dar unde sunt bătrânii sforari? Se joacă cu copiii noştri: îi răsfaţă; le pregătesc masa şi temele suplimentare...
Nouă ni se comunică în continuare şi în continuare – noi nu avem cu cine comunica. Deopotrivă în discursurile oficiale şi în mass-media ne regăsim (dacă ne regăsim!) în sintagmele „Poporul român”(el) respectiv „Cititorii noştri”(ei,alţii).Dar cei care cuvântă,cine sunt? Din păcate poporul român îşi acceptă literalmente neutralitatea pe care presa (de când şi-a însuşit puterea a4-a) i-a indus-o prin (ne)apelarea, (ne)accesarea acestuia decât la persoana a 3-a. Si-apoi, cum pot comunica (căci asta pretind fiecare că fac!) cu cineva, adica cu noi despre care sau pentru care...vorbesc?! Cum pot comunica cu cineva pe care-l evocă - de exemplu? Iată culmea retoricii: emiţător (furnizor) multiplu pentru receptor nul (anulat). Deci: unii vorbesc, alţii scriu, iar noi citim ce scriu aceştia despre ce spun ceilalţi, pentru popor. Chiar, cine este poporul? Puterea a5-a este ocupată? Haideţi să comunicăm. Virtual. Să exersăm corespondenţa – cea mai bună metodă să ne (re)activăm, cea mai bună metodă să ne (re)găsim... cu prietenie Angela Miclea