Casa Oraseneasca de Cultura TAUTII -MAGHERAUS Director Angela MICLEA ********* Bine ati venit !!!!!

ATENŢIE ! Se execută fluturaşii! Dictatorii s-au reprofilat!
(articol publicat sept. 2003)

Această pagină va aparţine copiilor.Sigur,vă recomand o relaţie bună cu şcoala,cu familia şi mult exerciţiu.Puteţi reproduce vântul în cuvinte sau linii,puteţi transmite mesaje celor mari, puteţi folosi pagina ca atelierul vostru de lucru. Puteţi comunica!
Prima cauză: s-a-ntâmplat ca tocmai când am încetat a mai publica,în urmă cu câţiva ani,să-mi fie trimisă o poezie cu propunerea să o „avansez”prin pagina culturală ori cenaclul scriitorilor înspre”persoane avizate”pentru o părere competentă.Această fetiţă-autor mi-a sporit responsabilităţile (nu cele creativ-conceptuale ci de cetăţean şi părinte) iar acum,după câţiva ani,încercînd din nou scrisul public,reiau de unde am rămas...Fără să comentez calitatea artistică şi fără să o propun comentariilor altora,sugerez surprinderea psihologiei acestui copil la,atunci,14 ani.Ce induce disperarea – urmează după Cine.Acest copil socotesc că se refugiază în poezie,adică îşi caută o fantă obscură,discretă si subversivă prin care să poată... contracomunica.Oricum,nu evadează,nu se abandonează visului – cum se spune.Am mai spus: copiii noştri cei normali fac obiectul şi subiectul multor investigaţii dar rămân acolo,în apologia (con)textului de cele mai multe ori.Puţini au o altfel de reflecţie decât terestră asupra”fluturaşilor”.Fluturele este o omidă care,pe lângă că se hrăneşte zburând din cap în cap, trândăveşte gândind in timpul siestei: firul mătăsii trebuie scanat,nimfa se cere eliberată...; fluturele atârnă de acest fir.
Problema”omizilor”: societăţii civile din larvă, fluturilor viitori – paşaport către umanitate, nu proteze pentru aripi! Mila publică internaţională nu trebuie să ia locul dreptului cetăţenesc,si nu trebuie să o aşteptăm pe Brigitte Bardot – ori vreun Omolog – să mângâie un copil căzut din drepturi pe creştet ori un câine.
Cauza a doua: mi-am făcut teză de cetăţean din „copiii noştri cei normali”.Despre lucrarea de control alăturată,fără cuvinte...Nu o public spre ruşinea autorului,elev in clasa a VIII-a în anul 2000 şi nici a celui care l-a învăţat sau nu să persevereze în alfabet şi limba română – nu; spre ruşinea celor care fac din handicapul propriu-zis clasă socială distinctă şi privilegiată, cu condiţii şi confort sporit, colonizând in subsidiar ungherele, canalele, boscheţii şi limba română cu tineri tot mai voluntar predispuşi – aşteptându-şi rândul la handicap, recunoaştere, asistenţă şi confort. Nemţii ne hrănesc, austriecii ne îmbracă (prin fundaţiile existente) - autorităţile fac şi ele ceva: asigură perspectivă şi centralizează. Dar noi,noi ce facem? Noi facem cel mai rău: acceptăm! Sper să se autosesizeze cei care fac din copiii noştri cei normali doar statistici iar din copiii cu handicap – campanie.Altfel,societatea este direct proporţională cu ceea ce promovează casele de cultură, căminele culturale: o gamă de jocuri şi crâşme.Nici cercuri tematice in şcoli nu mai sunt; cine să asculte fluturaşii, cine să remarce culoarea? E-adevărat,nu au pretenţii formulate dar sunt şi discriminaţi prin omisiune.Ce ştiu ei să ceară? Sunt mulţumiţi cu programa obligatorie iar noi suntem mulţumiţi cu elevii noştri standard. Şcoala ar fi cum ar fi dacă timpul liber n-ar fi prost de-a binelea. Distribuit ... Dar cine-i (i)responsabil?

„Dictator: unul care scrie şi altul îi dictează se numeşte dictator.” (dintr-un extemporal,elev cls.aVIII-a)