Casa Oraseneasca de Cultura TAUTII -MAGHERAUS Director Angela MICLEA ********* Bine ati venit !!!!!

(a)Nevoia de a citi şi scrie...
(articol publicat sept. 2003)

Începuturile presei româneşti: *în 1829 apare la Bucureşti”Curierul românesc” *acelaşi an – „Albina românească”la Iaşi *în 1837 –„Foaia Duminecei...”,”Gazeta de Transilvania” – 1838 şi”Foaie pentru minte,inimă si literatură”,in Ardeal.
Primul periodic apărut la Baia Mare este „Revista catolică”editat de Vasile Lucaciu in 1886.
Cea mai importantă publicaţie este”Gutinul”înregistrată la 1889.
Primul săptămânal maghiar apărut la Baia Mare s-a consemnat în anul 1875 – „Nagybanya es Videke”.De tipărit insă,s-a tiparit cam de pe la 1669:băimărenii care au avut ceva de tipărit s-au aderesat lui Szentyel Janos care avea atelierul tipografic la Cluj.Unul dintre cei mai mari tipografi ardeleni a fost Misztotfalusi Kis Miklos,născut în Tăuţii Măgherăuş în anul 1650.La 12 ani studiază la Baia Mare etimologia,sintaxa,poetica şi retorica.La academia din Aiud studiază teologia şi filosofia.La 27 de ani este invăţător şi preot la Făgăraş.La 30 de ani pleacă în Olanda şi învaţă meseria de tipograf. Aici cumpără o tipografie părăsită. Lucrează pentru nemţi,englezi,polonezi,suedezi.Tipăreşte pe propria sa cheltuială”Biblia aurită” şi o carte de psalmi.Abia acum este socotit bogat.După zece ani revine în Ardeal,la Cluj.Este consemnată undeva nepăsarea,reaua voinţă şi invidia confraţilor.În 1691 se căsătoreşte şi trei ani mai târziu tipăreşte prima carte.Urmează o suită de alte lucrări: istorii,poezii,cărţi de bucate,cărţi şcolare şi
religioase.Duşmanii rămân aceiaşi: sinodul din Aiud în 1698 hotărăşte arderea multor cărţi publicate de acesta.Bolnav de supărare,moare in anul 1702.
Trebuie să amintesc recunoaşterea după anul 1280 a localităţilor Ilba,Cicârlău,Săbişa şi Băiţa drept comune înfloritoare (nu detailez descoperirea arheologică de la Buşag care atestă omul aici aşteptându-l pe Christos cu multe sute de ani înainte...).
Am făcut un scurt istoric (după lucrarea „Baia Mare-670”, autor Csoma Gheorghe) despre când,cum,cine şi ce s-a scris. Dar şi de când eram prin lume...Cine erau cititorii s-a consemnat prea puţin.De exemplu,boierii care studiau în străinătate erau şi abonaţi la gazete străine; tot ei au contribuit ori au mijlocit efortul altora de a propăşi limba română (din „Formarea identităţii profesionale a jurnaliştilor”, autor Luminiţa Roşca – şi citatul:).
Dinicu Golescu nota în jurnalul său, cam pe la 1800 şi: ”am mers în satul Alsteten...Coborând la birt m-a întrebat un om de unde vin, eu spuindu-i că de la Kronstat. El a prisosit: de la Kronstatul din Transilvania ce se hotărăşte cu Valahia - căci este Kronstat şi în Rosia? Eu văzând că are ştiinţă, l-am întrebat pe birtaş ce om este acesta. El mi-a răspuns că este ţăran plugar şi că astăzi este zioa gazeturilor şi că se strâng unii de le cetesc şi că de vrem să le cetim – să intrăm în odaia obştii. Intrând, am văzut şi alţii ca acela... Atunci m-au cuprins gândurile, văzând ţăranii Elveţiei...”
La ce vă gândiţi – la „odaia obştii” în crâşmă ori la ţăranii Elveţiei anilor 1800? Problema este alta: de ce nu citim acum? De ce nu citesc copiii noştri? Cartea (informaţia) nu este compatibilă cu cititorul ori cititorul cu cartea? Alte cauze...Consemnaţi.
Câteva nume strecor în acest context preţios: domnii profesori Maria Revnic, Silvia Babiciu, Emil Crâncău, Ştefan Rusu pentru „obştea”copiilor. Patronaj, locaţie? Primăria, Căminul...Un cenaclu, un cerc de desen, un club – ce-mai, un Atelier! O sală de lucru – o bibliotecă specifică şi gata. Economic: 25 m.p., 10 bănci, câteva cărţi de specialitate şi voluntari. Angela MICLEA