5 iunie 2012: lansarea volumului de poezii „Bolnav de auroră” - autor Ion ȘIUGARIU

Ion ȘIUGARIU: RESTITUTIO  IN  INTEGRUM  (2)

Cartea este alcătuită simplu, cum nu mă caracterizează

dar din perspectiva profanilor, ucenicilor, neavizaților  –

m-am transpus în cititor subiectiv, pasiv  –  

și-am conceput-o liniar, cu toate poeziile scrise, publicate de poet sau nu.

Doar titlul este elaborat ( și-acela de poet, într-o metaforă:

„Te-am cătat în mine, cum într’o pădure,

Să-mi mângâi sufletul bolnav de auroră …”)

care – desi-i o sintagmă sinonimă cu „însetat de lumină” –

este de alt ordin, mult superior și

comportă prin evocarea  repetată și obsesivă a aurorei –

o stare de spirit asumată de poet:

este starea lui de transcendental conștient, impus;

este starea lui de grație,

este boala lui voluntară.

„Prinț de rouă” mai putea fi titlul acestui volum –

însă era impropriu pentru că induce volatilitate

iar eu regăsesc poetul mereu ancorat în destin…

Volumul se adresează în primul rând consătenilor poetului

respectiv concitadinilor care,

mai mult au auzit de Ion ȘIUGARIU decât să-i fi învăluit slova lui…

Și-am vrut să dezleg acest mister – misterul Ion ȘIUGARIU –

aici, acasă, printre ai lui, cu cei care citindu-i poezia

vor rezona – căci sursa, energia care a generat aceste poezii

sunt Băița, Pietroasa, minerii lui, familia, consătenii, iubirea și Ardealul –

în numele căruia s-a oferit ofrandă.  

Din punct de vedere transcendental –

îl putem reconfigura mereu și mereu, altfel –

după orizonturile oferite dar neexplorate.

Ion ȘIUGARIU

– spre deosebire de cei consacrați, împliniți, finiți – de facto,  

a deschis fronturi multiple și așteaptă la zenit...

A murit la 31 de ani. De atunci și pănă azi –

cei care capteză unda, rezonează și străbat orizonturile Ion ȘIUGARIU

iși crează propriul  labirint și sondează:

funcție de exercițiile pe care le face fiecare –

Ion ȘIUGARIU se poate releva mereu altfel și mai mult…

Incidența cu Ion ȘIUGARIU – în câmpul spiritual al creației sale

poate genera erudiți –

dacă exercițiile identifică cu perseverență necunoscutele

căci  progresia ȘIUGARIU nu stă într-un exercițiu care,

dacă nu intră într-un sistem, într-o matrice,

dacă nu (se) perpetuează  – rămâne unul singular și nesemnificativ.

Frecvența sporită este o condiție!

Ion ȘIUGARIU este un concept, este propriul său concept.

Și-a stabilit înainte coordonatele virtuale, s-a circumscris

și-și crea cu cerbicie extensiile necesare transpunerii identic-ideatice;

se dorea în cele din urmă perfect și performa…

Pe front, pe frontul adevărat, chiar și atunci când a murit –

sunt convinsă că era în aceeași transă: concepea, evoca, invoca, imagina… 

În 1 februarie 1945 la ora 11 și 10 minute

proiectilul i-a spulberat visul cu care l-a surprins… Și cuvintele s-au transfigurat înaintea poetului – dar n-au murit!

Eu incerc să-l reconstitui – de aceea trebuie să-l recuperam

nu doar în memoria colectivă ci să-i reconfigurăm idealurile, să le continuăm…

Supun judecății Dvs. de valoare – acest spirit și multiplele sale valențe posibile.

Lasați-vă învăluiți în aurora (i)luminării Cuvântului...
Progresia ȘIUGARIU - continuă! Aderați!

Eu, de regulă, complic lucrurile dintr-o tendință (nativă) – justițiară,

pentru că jurnaliștii (de vocație) sunt justițiabili prin natura lor spirituală

spre deosebire de profesionișii  justițiari – care aplică litera (altora) rigid

și reduc la norme și legi orice entitate.

Spiritul este materia cu care lucrez eu… În numele Domnului Ion ȘIUGARIU

și în numele meu!

Angela MICLEA-MUREȘAN, jurnalist, poet

(Director Casa Orășenească de Cultură TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ)