17 martie 2021

La interferența Țării Codrului cu Țara Chioarului – aCasă la țară… Muzeul satului „Acasă” – gospodărie tradițională cu specific local

Gospodăria tradițională românească, cu specific local (casă, șură, grajd, șopron, colniță, coteț), veche de circa 300 de ani, situată în centrul orașului TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ, în proximitatea Liceului „Traian VUIA”– este un ansamblu strămutat din satul Bozânta Mare. Ultima gazdă a casei a fost lelea Florița. Ulterior, urmașii au agreeat o convenție cu Primăria orașului Tăuții-Măgherăuș și Consiliul Local – astfel că ansamblul gospodăresc a fost relocat și amenajat ca muzeu.

Colecția interioară de obiecte, specifice locului, este alcătuită din donații private. Ele atestă modul de viață, obiceiurile, credința, îndeletnicirile oamenilor care au trăit aici din vremuri străvechi. În primii ei ani, colecția era mică și în formare, și a fost expusă pe holuri în incinta Școlii generale din Tăuții-Măgherăuș. Directorul de atunci, prof. Ștefan RUSU și prof. de limba română Emil CRÂNCĂU au găzduit-o, promovat-o și îmbunătățit-o pe măsura donațiilor obținute. Ulterior, când se putea întrevedea o locație proprie – s-a identificat și „casa bătrânească” din Bozânta Mare între timp, pe lângă livada școlii ca loc de amplasare – Primăria a agreeat înființarea unui muzeu. Și acasă s-a considerat, în largul lui spiritual, mult, bine și cu folos, prof. de limba română, pensionat din învățământ dar angajat de Primărie să-și desăvârșească visul, ideea – în muzeu, circa 10 ani. Acum Muzeul „Acasă”, alături de Casa memorială „Ion ȘIUGARIU” sunt pregătite să vă încânte și descânte, dezmierde și despovăreze sufletul! Vezi p-aici... 

Din unele obiceiuri încetățenite sau din anumite denumiri populare consacrate ale obiectelor, reiese și influența – prin interferența cu alte culturi (de exemplu influența slovacă – în stil și îndeletniciri iar influența maghiară – în limba vorbită și gastronomie) – asupra comunității băștinașe care, deși și-a conservat modul de trai autentic românesc, limba literară, organizarea gospodăriei și arhitectura absolut specifică – și-a „adaptat” traiul și graiul cu a celorlalți, să poată coabita laolaltă și să se poată înțelege unii cu alții în decursul istoriei.

Zona centrală a orașului Tăuții-Măgherăuș este situată pe vechea vatră a satului Tăuții de Jos numit prima dată de slovaci – Totfalu iar ulterior de maghiari – Misztotfalu. Prima mențiune atestatară Totfalu datează din anul 1440 când husiți din Boemia s-au refugiat pe aceste meleaguri, unde s-au așezat pe malul râului Miszt. Date istorice despre această așezare omenească există însă de la 1216.

Muzeul „Acasă” este o mostră de autentic românesc specific local, este aCasa care vă conectează cu realitatea inițială și inițiatică iar dacă vă lăsați în voia atmosferei create – vă „teleportați” prin timp în casa părinților, a bunicilor și străbunicilor, printre lucrurile lor sfinte și fundamentale… Și dacă doar cu privirea le iscodiți – licărește în străfundul Dvs. geneza iar dacă le și răsfățați mângâidu-le cu-aducere-aminte – deja povestea-i gata… În realitate însă, casa părintească, ca loc al nașterii (și spirituale!), pe măsură ce trece vremea va rămâne consacrată doar în sintagmă și-n muzeu. Acasă – la muzeu de-acum! – va reprezenta tot mai mult locul comun pentru „incidența” cu originile și pentru nostalgii... și este, evident, o provocare: conștientizarea că în era globală – acasă, în sensul natal, este pe cale de dispariție; sunt tot mai mulți cetățenii universali cu rezidențe și cetățenii multiple. Totuși, pentru „deconectare” temporară din tumultul cotidian, da-ți o fugă la muzee, încărcați-vă bateriile cu energia primordială… și-apoi gata – înapoi în viitor! Daca v-ați și „ancorat” bine în limba maternă, nu vă paște niciun pericol: aveți și identitate specifică nu doar CNP! Deci ne vedem aici, Acasă...  

https://www.youtube.com/watch?v=iTxZtfU2Pcw 

https://www.youtube.com/watch?v=jUbr3oP5Jlo




Casa memorială a poetului-erou Ion ȘIUGARIU: locul unde a răsărit Soarele în 6 iunie 1914…

 În 1976 Floarea ȘUGAR donează statului casa (din care se retrăsese si ea, cu mulți ani în urmă), casa în care a văzut lumina zilei poetul Ion ȘIUGARIU – erou în Cehoslovacia anilor 1945 la doar 31 de ani. „Soarele” cum îi spuneau cei apropiați, „însetat de lumină” cum scria despre sine că este – sufletul poetului peregrin poate adăsta acum și pe pragul casei sale memoriale care-i poartă numele, la Băița, sub aceiași codri adumbriți de Pietroasa, privind aceeași grădină care i-a inspirat atâtea incantații… „Copilul acesta singuratic e poet” își spunea adeseori și chiar plăpând și firav cum era – a putut să-și descopere și vocația de… erou: uneori se juca cu moartea-n texte, alteori il învăluia frica, deznădejdea sau disprețul. Încă înainte să meargă în întâmpinarea războiului și-a morții – în publicistică își vărsa și cauzele și năduful…

Muzeul Județean Maramureș a avut casa în patrimoniu și ani mulți a fost loc de întâlnire, inspirație și creație pentru mai multe generații de scriitori, artiști și ziariști. Comemorările de regulă au fost anuale, au rămas așa și constau ca de obicei în întâlniri ale scriitorilor cu fii satului, elevi, cadre didactice și Administrația orașului – care le și organizează acum.

Din anul 2008, casa cu fundație din piatră de vale, stâlpi din stejar, pereți din bârne crăpate lipiți cu pământ și pământ pe jos, acoperită cu șindrilă, compusă din două camere și prispă – intră în administrarea Consiliului Local al orașului Tăuții-Măgherăuș printr-un protocol semnat între Consiliul Județean Maramureș și Primăria orașului Tăuții-Măgherăuș. Urmează investiții majore pentru consolidarea imobilului și reparație capitală; se alocă fonduri și pentru drum – astfel că poteca scobită și bătucită secole cu pasul de-alungul coamei „Curăturilor” din „Dâmbuʼ Luncii” devine… Strada 80 – cu asfalt, rigole, canalizare și parapeți!

În 2013, cu un an înaintea Centenarului, a (re)născut și în Slovacia: am exportat acolo un mit, o legendă, o poveste; am împărțit cu ei nu doar eroul (pe care-l aveau deja) ci și poetul; am dus spiritul creației sale lângă trupul său împământenit, la (a)casa de veci – și acestei jertfe găsesc slovacii potrivit să i se incline mereu, mulțumindu-i că asemenea ofrandă și celelaltele 11 mii de soldați români au fost prețul eliberării lor. Frații noștri, cum ne spun – așa se și poartă: smeriți și recunoscători sinceri unui spirit cultivat și erudit care și-a sacrificat conștient viața și visul… nu fără regrete, dar care știa cel mai bine că trebuie mai întâi să (te) eliberezi ca să fii și liber! Și a trait precum a scris… Pe tot teritoriul Slovaciei, de unde-au relocat eroi în Cimitirul Militar al Armatei Române din Zvolen – slovacii au înălțat monumente în memoria acestora, astfel că Slovacia este un altar de jertfă și pioșenie.

Poetul de-acum are tot timpul: „Sunt singur, departe… Pe aici sunt munți, e zăpadă multă, ca la noi acasă. Mă gândesc la copilărie, la părinți… Îmi pare rău că n-am putut merge până acasă… Am scris mai multe scrisori dar n-am primit niciun răspuns… Adresa noastră de acasă este: Ion SOREANU, com. Băița, Of. poștal Tăuții-Măgherăuș. Dacă poți încearcă să le scrii și tu. Să știi că mie acasă îmi spun Ion. Nu-mi spune nimeni Soare…” (fragment din corespondența de pe front, 26.01.1945)

Soția poetului, Lucia – mai întâi muză, apoi reflexia Soarelui... – a fost neobosită în a-i „risipi” razele surprinse în cuvinte, până dincolo de secol… Lucia SOREANU-ȘIUGARIU (n.1920) a trăit în Aachen, Germania, până în 2015.

„N-ar mai trebui să moară nimeni…” – ultimul rând scris de poet în jurnalul său de front.

Date bio-bibliografice despre poetul-erou Ion SOREANU-ȘIUGARIU (n.06.06.1914 – d.01.02.1945) – caută:

Album bilingv româno-slovac „Ion SIUGARIU”

Ion SIUGARIU - Agenda CENTENAR (Subiecte-Dezbateri-Invitati)

„Bolnav de aurora” - Ion SIUGARIU (SOREANU) / volum de poezii

și „Progresia SIUGARIU” aici https://www.youtube.com/results?search_query=progresia+siugariu 

și aici http://casadecultura-tautiimagheraus.blogspot.com/search/label/ion%20siugariu 





10 februarie 2021

Gheorghe Crișan: „să-i trimit din gândurile ce-l privesc...”

„să-i trimit din gândurile ce-l privesc, mai ales că eu, știe el bine, 

nu-s umblat în lume nici în putință de vre-un fel să umblu cândva...”

Scumpa noastră prietenă, Luci

Ne-am întors acum, în zori, de la Băița și Baia Mare. Noaptea petrecută în tren n-a reușit să șteargă din anturajul nostru decorul strălucitor al razelor soarelui proiectat peste rugina pădurilor întinse de jur-împrejurul crestei de deal unde stăruie în tăcere și lumină casa memorială. 11 octombrie 1986 s-a repetat cu același aspect de suflet la 11 octombrie 1987 și, surprinzător, cu aceeași vreme de soare. Ca să cunoști mai real împrejurările, copiez aici din caietul program: 

˂˂Ora 13.00 CASA MEMORIALĂ ION ȘIUGARIU BĂIȚA, Evocare istorică. Contribuția României la victoria asupra Germaniei hitleriste, poetul erou Ion Șiugariu – simbol al jertfei românești pentru eliberarea popoarelor de sub dominația fascistă. Participă: scriitorul Teohar Mihadaș din Cluj-Napoca, veteran de război de la Oarba de Mureș; ziaristul Gheorghe Crișan din Oradea și prof. Onisim Filipoiu din Cluj-Napoca – colaboratori și prieteni ai poetului. Organizează: Muzeul Județean Maramureș, cu concursul cenaclurilor literare „Nord” și „Arta” din Baia Mare˃˃ 

Fiindcă despre serbările acestea interesează să scriu mai mult și, deocamdată, mai e de adunat material – îndeosebi fotografic – încerc să scriu informații așa cum îmi vin în minte. Timid, fără sonoritate în glas, cu trac permanent în fața publicului și, pe deasupra, nici prea arătos, a trebuit să-mi organizez dinainte cele câteva fraze ce mai urma să rostesc în plus celor spuse anul trecut. Am avut în buzunar o notiță cu titlu gazetăresc:

50 de ani de prietenie. S-au împlinit anul acesta în aprilie. Atunci, în aprilie 1937, ne-am întâlnit pentru întâia oară, cum se zice, personal, căci ne mai întâlniserăm noi în septembrie 1936 în aceeași pagină a revistei „Afirmarea” cu poezii și proză. (Să fi fost o proorocire ori numai întâmplare?) Se vede că prietenia dintre mine și Ion Șiugariu nu avea nevoie de stagiu, ori că jumătatea de an de când ne-am întâlnit în revistă era luată în considerare chiar fără a se aminti în cuvintele de la întâlnire… El, figura lui pământeană suavă și încărcată de melancolie și visare… cu ceva mai înalt decât mine, blond de ziceai ca-i din țările nordice, a intrat în tipografia Ducret încredințat că odată ajuns acolo nu mai e nevoie să întrebe pe nimeni, ci va veni drept la mine, așa cum a și făcut. Ne-am strâns mâinile în tăcere și liniște, de parcă abia ne despărțisem de câteva ceasuri și eram încredințați că nu ne vom despărți niciodată. Nici nu ne-am despărțit de cincizeci de ani și nu o vom face nicicând.” 

Poate că introducerea aceasta cam seamănă cu ceea  ce scria Eminescu prin „Nu slăvindu-te pe tine, lustruindu-se pe el”, dar mi s-a părut utilă ca să trec la finalul cuvântării ce mi se pare mai deosebit. Iată-l:

˂˂Se știe că Ion Șiugariu se căsătorise în iulie 1943 cu studenta în farmacie Lucia Stroescu, căreia i-a dedicat multe din poeziile ultimei etape de creație. De asemenea ei îi sunt adresate scrisorile de pe front publicate de L. Fulga. Sunt de atunci 44 de ani și farmacista Lucia Soreanu (numele oficial al lui Șiugariu) continuă să-i poarte numele și gândurile. Tot iubindu-l i-a adunat poeziile, corespondența și fotografiile găsite, într-un elegant volum intitulat „SETE DE CERURI”, a cărui recenzie competentă am citit-o anul trecut în revista „Tribuna” Cluj-Napoca sub semnătura lui Octav. Ruleanu.

Copilărind în satul meu de pe șesul Someșului, uneori mi s-au părut figuri de stil pădurile, munții, minerii din poeziile lui Șiugariu. Acum, după a doua vizită pe acestă creastă de pădure, nu mă mir că: „În zori, pădurile ca rimele așteaptă În toate diminețile scăldate-n soare…” Și soarele și pădurile și minerii și adâncul sufletelor omenești erau lumea în care a trăit și trăiește în noi prietenia de jumătate de veac. ˃˃                                                                                 

Păcat că nu mi-am putut face notițe gazetărești, nici nu a avut foi scrise ca să i le cer lui Teohar Mihadaș care are dar oratoric și a vorbit impecabil și impresionant despre prietenia lui cu Șiugariu, la București, în anii studenției. Filipoiu n-a putut veni fiind bolnav, dar a mai vorbit romancierul Daniel Drăgan despre respectul ce datorăm eroilor și scriitorilor (el  e de 45-50 de ani, nu l-a văzut pe Soare), poetul Ion Iuga care scrisese și un poem închinat lui Șiugariu (tot din generația nouă, maramureșean, cunoștință de a mea de la cenaclu din Oradea). A prezentat chiar George Maria Banu, care m-a asaltat pe mine și pe Coca cu atenții și respect deosebit și am constatat că a pus în vitrina casei memoriale „Sete de ceruri”.  A urmat un program artistic susținut de formații de tineret acolo în fața casei, iar jos, la statuie, un program și mai vast (l-am simțit prea vast fiindcă la ora 16 stăteam în picioare de dimineață de la ora 10). Cântece, formații orchestrale și – între numerele executate – poeți ai cenaclurilor maramureșene – mulți dintre ei cu volume de poezii apărute – au prezentat poezii, unele dintre ele dedicate. Poate în următoarele scrisori voi reveni cu amănunte, odată cu imaginile ce le voi putea trimite. 


Eram așteptat și în rezolvarea cererii mele pentru obținerea reproducerilor de pe fotografiile de pe panouri care nu le ai. Organizarea aceasta era însă încredințată prea multora și toți au sărit să-mi spună că o execută, că își iau responsabilitatea, etc. Cu toate astea, am fotografiat și eu câteva care se puteau mai ușor scoate de pe perete. Le-am fotografiat așa cum le ținea o fată în mână, ceea ce nu reprezintă o metodă tehnică iar rezultatul îl voi constata acum, după copierea filmului. Nici imaginile de la serbare nu-s în aceleași condiții făcute – prietenul meu de la ziar care le făcuse anul trecut fiind bolnav; eu i-am încredințat aparatul meu profesionistului de la ziar și unui profesor amator prieten de-al  lui Banu, dar ei au activat mai mult cu al lor, pe filmul lor deci și ar fi greu să li-l cer. 

 

Între mai multe teme de ținut minte în urma zilei de 11 octombrie din anul trecut și anul acesta, rugămintea mea prin care o transmit pe aceea a doamnei Viorica Ursu, Baia Mare 4800, str. Victor Babeș, apart. 7 de a-i trimite un volum „Sete de Ceruri”. Și din partea Muzeului și a Comitetului de Cultură ea a organizat și condus permanent și cu deosebit suflet acțiunile de omagiere a poetului. E o intelectuală de valoare din generația mai tânără care merită această favoare.

De data aceasta eu am reușit să comunic cu o lună înainte vestea despre omagierea din acest an. Să știi că, chiar speram să vii, deși Coca mă domolea mai realistă. Așteptam doar să mă chemi la telefon abia sosită în țară și să-mi fixezi o întâlnire, poate – din cauza grabei numai -  direct la Băița, de unde să te întorci pe firul tinereții poetului la Oradea, la noi. Dar câte nu visează anumiți oameni și visările cine știe dacă mai au timp să se înfăptuiască. Oricum însă, prietenia a crescut prin cine știe ce înfățișări necunoscute încă oamenilor. Cât despre el, despre Șiugariu, uneori mie mi se pare că e undeva în țări îndepărtate, reci, și e bine să mă nizuiesc în cele ce se fac aici, să-i trimit din gândurile ce-l privesc, mai ales că eu, știe el bine, nu-s umblat în lume nici în putință de vre-un fel să umblu cândva, sunt ca un copac scorburos rămas pe locul unei păduri demult tăiate, iar când îți scriu, de o vreme încoace, s-ar putea să fie și scrisoare către el. 


Oradea, 12 oct. 1987                                                        Voi urma după ce am câteva fotografii.

Sărutări de mâini

G[heorghe]. Crișan [semnătură]  


   


16 octombrie 2020

Corespondență din / în exil. „Lucia Soreanu-Șiugariu –

Frau Señóra, Doña, Madame, Doamnă…

„Nu cred în fotografii ci în imaginile pe care le lăsăm în amintire…”

Vintilă HORIA

 

„O, dar aș fi vrut să fiu iubit altfel decât toată lumea, să fii atât de mare și atât de aprinsă, încât iubirea aceasta să lumineze peste veacuri. Toate așteptările mele le-am adunat în tine.” / Ion ȘIUGARIU, București, 25.03.1942 

„Am primit și de acasă ieri o telegramă prin care mă anunță că sunt cu toții bine și sănătoși. Nici nu-ți poți închipui câtă bucurie mi-a făcut această știre.”/ Ion ȘIUGARIU, 14.01.1942 

„Te rog să fii sigură că te iubesc până dincolo de moarte. Al tău, Soare” / Ion ȘIUGARIU, București, 10.09.1942

Cum supraviețuiește Muza? Nemurește, eternizează, perpetuează un destin și hălăduiește prin el… decenii la rând:

după ce-a răscolit Soarele și-a despovărat raze, după ce-a desferecat zăvoarele și-a pătruns adânc în suflet fermecându-l, după ce-a încolțit iubirea altfel și-a inspirat incantații – a ales să nu se frângă, ea, raza aceea care tresălta mereu răzbătând între cer și pământ… până să lămurească destinul frânt în 1945 și aproape înfrânt din nou după 70 de ani al acestui aureolat însuflețit și transfigurat în om 31 de ani, desăvârșindu-l în nimbul care-l închipuia licărind încă de la nașterea sa în 1914.

A valorizat cuvânt cu cuvânt toate înscrisurile de prin agende, jurnale, manuscrise, scrisori, telegrame, le-a ordonat și publicat volum după volum;

a recuperat și înnădit relații din tinerețea poetului – purtând corespondență cu foștii săi colegi de ideal și breaslă, cu urmași, succesori, terți etc.;

și-a călătorit Soarele ei pe la prietenii lui din Țară ori Exil – numai să rămână vie flacăra aceea întru care s-au mistuit deopotrivă toți: Conștiință și Caracter a scris pe destinul lor! Unii au venit mai târziu în întâmpinarea Muzei – să (o) cunoască și să afle; alții au fost dintotdeauna:

Vintilă HORIA

Nae ANTONESCU

Ștefan BACIU

Gheorghe CRIȘAN

Constantin CRIȘAN

Ovidiu VUIA

Dan CULCER

George BĂLAN

V. COPILU-CHEATRĂ.

*

„Sunt un om care am plâns prea mult în mine însumi.”

„Ca un orb alergam prin lume înainte de a te cunoaște.”

„Eu știam mai bine decât tine că mă iubeai.”

„Și dacă s-ar întâmpla să nu mai fiu, gândurile mele ar rămâne veșnic lângă tine.”

„Întinde mâinile, Santa Lucia. Mă vei găsi alături.”

„Recunoaște-mă, Lucia. Sunt eu: Soarele, Visul, Așteptarea.”

„Și te voi simți la brațul meu, alături.” (I.Ș.)  

*

Din 6 decembrie 2015 călătoresc împreună... prin Calea lactee! 

(Născută Stroescu – a văzut lumina zilei la 1 decembrie 1920. Date elocvente – aici: http://www.graiul.ro/2015/12/03/lucia-soreanu-siugariu-la-95-de-ani/ )

PS Sigur că mulți nu știți cum e să atingi câte-o amprentă de genul acesta – la scrisori mă refer… Răsfățat, mângâiere, consolare ori responsabilitate – ce poți să simți și mai ales, ce poți să crezi c-au comportat? Pentru mine… toate amestecate +datorie morală căreia i-a venit rândul: doamna Lucia SOREANU mi-a oferit o serie de scrisori, primite de la cei pe care i-am enumerat – să le pun în valoare, cândva… Deocamdată le-am spicuit – scanându-le… Tumult și Efervescență e numele lor! Le voi parcurge… și-apoi vi le arat și vouă cu tot dragul! Celor din breaslă, interesați de mai mult decât atât – le stau la dispoziție, dar ei știu asta... 








28 septembrie 2020

„Iluștri Anonimi” aspiranți – de la stânga la dreapta (2)

Consemnările mele, din ultima săptămână din campanie - și postate după, pt. a nu influența în niciun fel electoratul la alegerile locale din 27 sept. 2020 (2):

Ar trebui să ne dea de gândit „devotamentul unui neamț și al unei englezoaice: Unirea de la 1918 a fost posibilă datorită curajului şi profesionalismului elitelor aflate atunci în fruntea României. Politicieni, militari de carieră, profesori, ziarişti, oameni ai artelor - din Regatul României, din Transilvania, Basarabia, Banat sau Bucovina - luau parte la un proiect naţional, construit în decenii. Deciziile-cheie au venit, însă, de la cel mai înalt nivel al statului: suveranii şi primul cerc al puterii, adică liderii politici liberali şi conservatori. Negocierile externe, operaţiunile militare, gestiunea economică, urgenţele umanitare cereau energie şi efort din partea tuturor. Inspiraţia a venit tot de la vârf. Regele Ferdinand şi Regina Maria sunt cei care au dat tonul rezistenţei şi compasiunii.” 

Sursă citat - Devotamentul unui neamt si a unei englezoaice fata de Romania. Regele Ferdinand si Regina Maria

Și-acum, după 100 de ani, tot alții?! Siiigur... Dar noi, românii, ce-am făcut? Și ce facem - în următoarea sută?

Petre ȚUȚEA: „Democratia este sistemul social care face posibilă existența idiotului alături de geniu!”

Tot alții - deci! Sigur, la cel mai înalt nivel... deși, și partidele erau partide „cum scrie la carte” - disciplinate doctrinar și consecvente, și cu teluri... nobile - spre deosebire de asocierile „postmoderne” doar de interese personale evidente, puse la un loc în diverse partide, și pana la nivel înalt! Dar SUNT SOLUȚII - și tocmai, fie le-ar motiva să-și revină (ceea ce nu cred!), fie le-ar determina să se reorganizeze (ceea ce-ar fi logic!)...   OM CU OM - asta-ar putea fi sloganul electoratului: OM CU OM!!! 

Și ce să facem acolo unde-i o combinație, o rețea, o structură, o... listă? Păi urmăriți NUCLEUL... Sigur că am o părere și despre unii candidați-oportuniști avansați pe liste (că n-au cum fi dacă-s paraleli și cu politica, și în comunități și cu, mai ales, strategii vizionare pe termen lung) dar, din perspectiva „nucleelor” - am observat la mai mulți că-i greu să generezi o celulă mai mult decât rezonabilă (adică onorabilă!)... Că-s multi alții de pe margine care vor ști după - cum ar fi trebuit să fie... și ce-ar fi fost mai bine să facă... - întrevăd și asta însă, de pus mana, umărul și capul - tot mai puțini disponibili prin Cetate! Om cu om ziceam, dar consilieri „tot unu și unu” n-ai cum alege dacă cei cu scaunul la cap nu se bagă să ocupe scena... - fără să realizeze că doar implicându-te poți schimba ceva... și de jos în sus, și din aproape în aproape - că de sus în jos vedem ce-a ieșit până acum... sau încă nu-i suficient de evident cât să fie și îngrijorător? Analfabetii asimptomatici aspiră mai degrabă să (vă) molipsească decât să (vă) recunoască potențialul, valențele și superioritatea - așa că... Zbateți-vă și vă ocupați poziția singuri pe scara valorilor - sigur, după ce-o destoarceți!!! Și-nceputu-i simplu: porniți de la două categorii și-ajungeți la două caracteristicii: Statu-i stâng (Social, de felul lui) și Privatu-i de dreapta (dezvoltator Economic și finanțator, sponsor și mecena) - și-apoi identificați nucleele de stânga și nucleele de dreapta și alte specificități secundare cu care rezonați... că altfel, și peste 4-5 ani tot aici suntem...Încotro s-o ia „angajații de la patron”? Nu-i logic - încă? Păi... să-și urmeze angajatorul, că dacă n-ar fi... Și poate-și mai reconsideră ulterior și „aprecierile” cele specific românești de-ai bârfi necontenit și-ai sabota tocmai pe cei care le-au deschis ușa, le-au întins mâna, pe cei care-au pus laolaltă agoniseala familiei lor și împrumuturi din bănci pt. a înființa o afacere și locuri de muncă, care le dă de lucru și-i recompensează, și care întreține și Statul - stat care abia după aceea, și funcție de nivelul capitalului acumulat de la alții, dă și el, din cât are în straiță, și cel mai mult pt. diverse servicii către populație și personalul propriu! 

PS1. La un partid mi-au plăcut consilierii avansați, prezentarea și campania modernă / elegantă; sigur că n-are  masă corespondentă pe măsură în comunitate, și la cât de aerisit și igienic se vrea - chiar devine... steril tocmai pt. că partidul acesta nu va genera niciodată politicieni de mâna-ntâi decât cu politica ca a doua lor natură eventual, amatori deci. Mediul este un dat secundar (funcție de etapă) în economia politicii unui stat, și-i (de)generat de factorii de dezvoltare și nivelul de cultură atins de o societate și, prin urmare, scopul politic nu poate fi efectul cât cauzele... - aceasta-i și eroarea fundamentală a multor partide înființate pe alte criterii (etnice, rasiale, xenofobe, de mediu etc.) - pt. că politica-i politică și-atât. Faptul c-a trecut p-acolo Anghel - iată premoniția... promiscuității: cu resuscitarea iluzorie - le-a pus cununa pe catafalc; apoi și-au semnat și necrologul alături de țărăniști - în slujba osândiților! - să fie siguri că dând șanse altora și le împuținează pe-ale lor, infestându-și totodată și pretențiile respectiv discursul! Pădurile pot să nu mai fie virgine dar mediul înconjurător să fie mai puțin poluat... de semeni - ăsta nu poate fi un „Proiect de Țară”!

PS2. La altul nu mi-a plăcut un gen de discriminare evidentă și promovată, culmea, ca „alibi”, cu surle și trâmbițe - că tinerii nu-s atât de precoce după cum i-a învăluit și avansat; și dacă-s și răzgâiați - frustrarea asta cultivată reclamă mai multă îngrijorare decât învestire cu răspundere, și tocmai dinspre aceia cărora le-au întins mâna (ori le-au cerut-o?!); și multă altă lume dacă a apreciat că „mai trebuie să crească”... și politic, și să se afirme în comunități și între două campanii, sau mai ales - și fără (pre)judecățile altora de tip „copy / paste” realizări și obiective plagiate - atunci ar fi bine să nu ignore... doctrina, principiile și fondatorii aspiranți la liberalism iar nu la libertinaj deșănțat! Cât celorlalți „răzvrătiți” închipuiți - crescuți în sânul lui Adam!, trași pe dreapta, ajunși pe linie moartă cum ar fi și normal la asemenea trădare (trădare din partea liberalilor oportuniști - c-au aspirat... și-n stânga!) și resuscitați eventual - să le spună cineva că pragmatismul e atributul social-democrației iar nu democrației liberale! Rareș Bogdan, după euforie, poate fi cel mai de compătimit idealist principial p-aici...

PS*. Altul rămânea în anonimat, cum este de fapt - dacă nu avansa analfabeți funcțional(i) dar asta-i problema comunității (da, da - a voastră, a celor care rezonați pe o atât de joasă vibrație - sau... vă răzbunați frustrările votând infractori dovediți, de exemplu?)    

PS3. că între timp - ceilalți, care mai întâi au girat și-apoi au aflat - sunt numai buni pt. a demonstra cum se fac listele: prin convingerea unora, înaintea alegerilor... de potențiale facilități ulterioare probabil; și - da, indemnizația = „cu o săptămână de lucru la patron” nu-i de lepădat... Despre cinstea de-a reprezenta și onoarea ce i se face câte unuia de-ăsta - i se fâlfâie... că n-are stofă și nici nu pricepe de exemplu care-s baronii născuți, care-s făcuți și care pozează... iar despre răspundere să nu mai vorbim: Băsescu nu se dezminte - deși-i cel mai abil politician (sau poate de aceea!) - concurează tot spectrul cât-de-cât drept să se asigure pe el, nu să salveze Bucureștiul...

PS4. Despre USR - doar atât: anonim de discret candidatul; cred că-l depășește mocirla și nu s-a aruncat în valuri... Oricum, nici merite n-au, în ansamblu - dacă au urmărit pe cont propriu (de egoiști?) peștele cel mare doar pt. ciorba lor, și ce ciorbă... anodină și anostă, insipidă, incoloră, inodoră (vorba-aceea... - unde fierb de-a valma proprietățile unora cu sexul altora și-ar mai adăuga de-acum și 50% din profitul firmelor) și fără istoric: să desconsidere convenția (PNL-USR +) de la vârful capitalei în jos - doar pt. a candida... degeaba (din orgoliu, la derută ori pt. a compromite dreapta?) și unii și ceilalți și PMP-ul?! Oare să-și asigure... Firea?! Asta-i culmea... ipocriziei: „să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimica” aprecia Caragiale...

PS5. Despre cei mulți - doar atât: toată „lumea bună” fuge de social-democrație dar așteaptă toate măririle de salarii și toate indemnizațiile de pomană - și au impresia că li se și cuvin! - însă de ales aleg... în mare secret, „pt. că pot” să distingă în cunoștință de cauză - tagma bugetată de „cei de rând”... și-i sunt recunoscători Ciumei roșii că există, cum și renegatului Covid pe cale de-ai mai pricopsit cu o indemnizație pt. că se duc la școală unii; elevii... pot să nu! Cei din spitale, angajații - deja s-au (de)prins... să (între)țină Covidul pe linia de plutire pentru indemnizația aferentă; comorbizii n-au decât să-ntârzie p-acasă cât pot că dacă nu... dracu îi ia - din sac în pielea goală și fără părăstas creștinesc tradițional! Pensionarii-s în-al-nouălea-cer deocamdată și chiar au impresia că-s speciali și ei în sfârșit - de când i-au avansat... seniori! Funcționarii publici sunt obișnuiți deja să încaseze de peste tot, și din stânga și din dreapta - și lăturile în valuri încrucișate, evident!

Politica ar trebui să fie pt. un stat în întregul și interesul lui, nu pt. grupuri discreționare și contradictorii în interiorul unei națiuni sau chiar al unui popor - dar asta trebuie să priceapă mai întâi cei care generează legile, amatori-oportuniști deocamdată, care confundă (dinadins) partidul cu diverse tipuri asociative de interese (mai mult împotriva decât în interesul statului - și, prin urmare, i-legitimate și logic)! Sigur, eu anticipez că nu va fi veșnic necesară politica și că va dispărea chiar - când nivelul de conștiință al societății va ajunge să înțeleagă că, de exemplu, tendința de-a fi liberal nu-i totuna cu a fi liber sau, mai ales, eliberat cu asumare (răspundere)!

*

MENȚIUNE: sper, și voi milita și eu pt. asta - din punct de vedere al „culturii pt. mase” dar și edilitar-publicitar - ca ședințele de CL-TM să fie transmise live într-un fel sau altul... să vă (re)cunoașteți reprezentanții propulsați pt. Guvernarea / Administrarea Orașului TĂUții-Măgherăuș!!!  


„Iluștri Anonimi” aspiranți – de la stânga la dreapta (1)

 Acela care a confirmat și poate dovedi – poate și pretinde: că nu-i politician și nu reprezintă vreun partid cât se (re)prezintă pe sine din perspectiva comunității! Aceasta-i părerea mea și cu privire la Excepții – față cu… Iluștrii Anonimi aspiranți :) – despre care voi scrie următorul articol. 

Și iată... consemnările mele, din ultima săptămână din campanie - și postate după, pt. a nu influența în niciun fel electoratul la alegerile locale din 27 sept. 2020 (1):  

Cum poți repeta istoria (recentă) – prin necunoaștere și ignoranță; și prin tatonarea vulnerabilităților... false – inoculate. Cu ce interes – oare?

Nu-s dintre aceia care să va spună că trecutul a fost o „epocă de aur” care trebuie reactivată dar nici dintre aceia care necunoscând-o (că fie n-au trăit-o, fie n-au aprofundat-o) – trebuie musai s-o răstălmăcească deși, unora le poate ieși, din greșeală: ne putem trezi subestimați, stigmatizați – fie și pt. că (ne-)am (re)dobândit proprietatea, pt. că avem (sau putem avea!) principii morale, drept la confesiune, libertate de opinie etc. Suntem oarecum la cumpăna aceasta (sigur, în virtutea dreptului la opinie... pragmatică iar nu principială – din păcate!) dacă 

-          generațiile tinere speculează o schimbare „cu orice preț”,
-          noile garnituri se constituie doar pe criteriu de vârstă (tânără) sau prietenii, 
-          GARNITURILE  LOCALE  SUNT  MAI  OPORTUNISTE  DECÂT  PRINCIPIALE,
-          MAJORITATEA  ASPIRANȚILOR  AMATORI  NU  S-AU  AFIRMAT  NICI  ÎN  POLITICĂ  ȘI  NICI  ÎN  COMUNITĂȚI,
-          TRASEIȘTII SUNT DISPONIBILI ORICÂND, ȘI ORIUNDE
-          experiența și expertiza predecesorilor e „piatră de moară”,
-          amatorii ( de orice fel, în orice domeniu) tind să substituie profesioniștii
-          și pt. că-i momentul „oportun” – fiind în trend mișcarea „demolarea statuilor”!

Unii 

Ca mentori, am manifestat îngăduință (sau slabiciune?) cu determinarea „ucenicilor” și i-am încurajat să se implice, să aibă atitudine, să înfrunte vicisitudinile de orice fel cum și cu devierile (prin subestimare) de la scopul Națiunii sticto sensu de exemplu – dar niciun Senior nu s-a pregătit pt. marele abandon... darmite pt. marea trădare?!

Împrejurările și conjunctura cotidiană presupun mai degrabă solidaritate nu dezbinare – dacă vedem, și vedem... că mișcările actuale, pe lângă că-s dirijate strategic din umbră și folosite de marile interese globale obscure – sunt anarhiste și demolatoare de civilizație, națiuni, elite, modele, eroi și simboluri. Expresia „dacă n-ai bătrâni să-ți cumperi” este acum de prisos cum și „sfatul bătrânilor” înțelepți (cu scaun la cap) dar recunoașteți măcar că evoluția constă în plusvaloarea adăugată moștenirii prin succesiune „din neam în neam” iar nu prin demolare, implozie ori substituire refractară căci...

e prea mult să te întorci din tranziția de 30 de ani (deși, sigur, trebuia depășită de multă vreme!)

și-i mult prea mult să-i desconsideri pe visătorii care ți-au deschis orizontul cu pieptul gol în bătaia puștii la Revoluție – pe vremea când se omologa „omul nou” securizat (fără opinie ori cenzurat ca „dușman al poporului”)!

 și Alții 

Atâta inspirație aveți – să (vă) resuscitați călăii promovându-i? Sigur că erau „domestici” – adică aveau metode... dar acum, că tot v-ați pricopsit cu averile străbunilor și-ați avut ce vinde, împărți, risipi, abandona ori „loc de casă”, fie și doar pt. asta deci – n-ar trebui să uitați măcar ce-au îndurat cei care „s-au înscris în colectiv” constrânși să (se) pricopsească tot neavutul... și să le dea „normă” tocmai cei din urmă foștilor proprietari, deposedați, pe fosta lor avere... Renunțați la libertatea de conștiinșă, liberul arbitru, profesii liberale, vocaționale și cum mai vreți, la afaceri ca întreprinzători – visători (e)migranți ori numai turiști „exotici” cum v-ati răsfățat în democrație! – de dragul pro-letalei „democrații populare” progresist-proletare? Deci... vă partajați concediul cum ar veni – cu „Floricica-dansatoarea” full time în „vacanța mare”? „Las fierbinți” ori „haștag-rezist”? - asta-i întrebarea!

Sigur, să n-ajungem la dictatură și totalitarism... – că cei care vă recomandă diverse -isme, ei înșiși sunt capitaliști (conceptual) pt. sine și familiile lor (că doar la bunăstare și nivel de trai aspiră!) așa că... DEMOCRAȚIA (adică șansa oricui, a tuturor – să ne-nțelegem, nu doar a unora!) e singurul principiu care vă dă PUTEREa (de-a discerne și-a vota) și LIBERTATEa de-a aspira și prospera și voi! Pragmaticii i-am suspectat mereu și nu m-am înșelat – prin urmare... evitați-i: „egalitatea”-i pt. naivi; doar șansele pot fi egale!!! Proletari din toate țările – treceți la alt nivel, evoluați: 

„Dictatura reală e dură, scoate forțele de ordine în stradă și le pune să își agreseze conaționalii. Ascunde și minte în procesul electoral, discriminează persoane și categorii sociale, interzice drepturi fundamentale. Și îi e complet indiferent dacă îți e sau nu bine, dacă te îmbolnăvești tu sau familia ta. Dictatura nu vede oameni, ci numere tatuate pe pielea cetățenilor săi pentru a-i îndosaria mai bine. Din respect pentru istoria noastră recentă, din respect pentru toți cetățenii români care au avut de suferit o jumătate de veac sub o dictatură cât se poate de reală, ar fi un gest de bună cuviință să nu mai invocăm cu atâta ușurință ideea dictaturii în orice context. Suntem liberi să criticăm guvernul și politicienii, suntem liberi să spunem orice ne trece prin cap, cum suntem la fel de liberi să decidem cu cine vrem să votăm.”

Și dacă-l citez pe Dacian CIOLOȘ e tocmai pt. a demonstra că omul e o valoare „cu +” prin el însuși, iar partidele-s făcute doar pt. a deruta poporul cu promisiuni și a-și controla membrii avansați (de Dvs.!) în funcții publice...  

OMUL CONTEAZĂ - fără politica de partid.

Și să nu v-aud după alegeri că... putea ieși unul sau altul dacă... - că nu putea; și nici nu v-ați dorit! Dacă ați fi anticipat cu-adevărat măcar situația din proximitate (Ucraina, Belarus, Moldova - de exemplu, și din Turcia dacă vreți...), și dacă v-ar fi interesat cu-adevărat soarta Țării nu a voastră (!), v-ați fi pus toți, și laolaltă, și de-a dreapta... așa cum au inițiat „cei de sus” - PT. O ȘANSĂ SIGURĂ DINAINTE... - dar obiectivul nici la capitală n-a ajuns bine darămite pân-aici?! Hazardul - eventual! V-am cercetat, studiat, întors pe toate fețele, delicat și discret, pe toți și pe toate - dar, doar pt. că... vi s-a pus pata - mie nu, deși... am diverse experiențe dar mai mult discrnământ! Eu am pretenții de principiu nu de conjunctură sau oportunitate... Voi v-ați fixat un țap... ispășitor doar - dar unii pretendenți ați uitat c-ați (de)gustat alături câte-o halbă :) într-un fel sau altul?! Io nu; și-apoi mie-mi ajunge regularizarea râului Băița, cartierul rezidențial de pe Hoșteze, campusul școlar, capelele, firmele cu locurile de muncă și proximitatea aeroportului internațional, perspectiva dezvoltării turismului, ambientarea mediului, celelalte proiecte pe rol și ORAȘUL, daaa, ORAAAȘUL + toate celelalte idei regăsite-n campania tuturor; Casa Orășenească de Cultură, căminele culturale, Casa memorială Ion Șiugariu, Muzeul Acasă și cel cu specific minier (în curs) + agenda culturală și alte câte idei mai am și eu! Aveți și voi? Mă bucur; haideți să le punem laolaltă... Pt. comunitate. Și pt. viitor! Fără politică... că nu v-o împărtășesc pe-a niciunuia, și nu cred în ea, din principiu!